Tot astăzi, 24 de preoți și diaconi din Arhiepiscopia Chișinăului au slujit împreună cu părinții Catedralei la Sfânta Liturghie. Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru și prin eforturile părintelui Marin Osoianu, directorul Centrului de Pelerinaj „Emaus” al Mitropoliei Basarabiei, 5 autocare cu pelerini din Republica Moldova vor participa gratuit la pelerinajul organizat la Iași în zilele de 13 și 14 octombrie, oferind credincioșilor basarabeni oportunitatea de a se închina la moaștele celor doi sfinți.

În cuvântul adresat pelerinilor și celor prezenți în incinta Catedralei, Ierarhul Hușilor a afirmat că Sfânta Împărtășanie reprezintă hrana duhovnicească, prin excelență, a creștinilor, care sunt pelerini înspre Împărăția Cerurilor:

«Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale. Toată vremea veșmintele tale să fie albe și untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău!» (Ecclesiastul 9, 7-8)

În momentul în care ne planificăm o călătorie care se întinde pe mai multe zile, avem o grijă deosebită de a ne pregăti toate cele necesare, pentru ca să putem dispune de acestea. Ne gândim la un traseu foarte bine delimitat în mintea noastră, precum și să avem suficiente haine de îmbrăcat, și, desigur, hrană. 

Dacă suntem puțin mai temerari și ne place să fim independenți, ne punem merindele de acasă.

Cert este că, din tot ceea ce ne propunem și ne plănuim pentru o călătorie, grija pentru pentru hrană este primordială. Putem să ne descurcăm, dacă nu ne-am pus suficiente haine, sau dacă nu ne-am făcut un traseu al obiectivelor pe care ne-am propus să le vizităm în călătorie. Însă, nu ne vom putea dispensa, în niciun fel, de hrană.

Toți pelerinii de astăzi – știind din anii precedenți sau informându-se de la prieteni – își pun și hrană cu ei, apă suficientă, ca să facă față acestei osteneli și jertfe, de a sta ore întregi, pentru a o întâlni pe Sfânta Cuvioasă Parascheva sau pe ceilalți sfinți care vin la Iași, în aceste zile de sărbătoare.

Hrana spirituală, prin excelență, a pelerinului, este Sfânta Euharistie. Biserica a rânduit să fie citit un fragment evanghelic, în care ni se vorbește despre înmulțirea pâinilor și a peștilor în pustiu, de către Domnul Hristos, pentru toți cei care au venit, cu inima disponibilă, să primească cuvântul Său.

Atât de mult le plăcea cum le vorbea Hristos, și atât de uimiți erau de starea pe care le-o transmitea Domnul, încât ei au și uitat de hrană. S-a făcut seară, iar mulți dintre ei veneau de la distanțe considerabile, ca să-L asculte pe Iisus, să se bucure și să se hrănească prin cuvântul Său dumnezeiesc și plin de liniște, de bucurie și de multă lumină.

Dumnezeu-Omul, în milostivirea Sa permanentă față de făpturile Sale, le spune ucenicilor: „Milă Îmi este de mulțime, că s-a făcut seară, și trebuie să le dăm ceva de mâncare, ca nu cumva, unora dintre ei, fiind osteniți, după o zi în care au ascultat cuvântul, îndreptându-se spre casele lor, să li se facă rău”.

Hristos i-a întrebat pe ucenici dacă nu cumva au ceva de mâncare, iar ei au răspuns: „Avem câteva pâinișoare (șapte pâini) și câțiva peștișori”. Hristos le binecuvântează, Îi mulțumește lui Dumnezeu, frânge aceste pâini și le spune ucenicilor să le distribuie celor care erau acolo de față – Evanghelia ne spune că erau 4.000 de oameni. 

Și, în timp ce apostolii distribuiau pâinea frântă și binecuvântată și peștii, acestea se înmulțeau, încât toți s-au săturat – s-au hrănit foarte bine și încă au mai strâns șapte coșuri de firmituri. Atât de ordonați au fost acei oameni, încât ne putem închipui că palmele lor au devenit ca niște mese, în care ei au ținut, cu maximă responsabilitate, pâinea și peștele, primite pentru a se hrăni. 

Dacă au putut să strângă șapte coșuri de firmituri, este un indiciu clar că oamenii au mâncat foarte responsabil – nu le-a căzut nimic din mâini, și au strâns exact atâtea coșuri de firmituri, câte pâini a înmulțit Domnul. Toți s-au săturat și au plecat spre casele lor, mulțumiți și cu lumină în suflet, că o zi întreagă au petrecut-o cu Hristos, ascultându-I cuvântul.

În acest pasaj evanghelic, este un amănunt care nouă ne scapă. Dacă vom citi cu maximă atenție și rigoare textele evanghelice care ne vorbesc despre înmulțirea pâinilor și a peștilor în pustie, vom constata că accentul nu este pus pe înmulțirea, în sine, a pâinilor. Nici măcar nu ni se spune cum a avut loc această înmulțire. Nu ni se descrie ceva de felul: „Hristos a binecuvântat, a mulțumit, a frânt pâinile și apoi, în mod instantaneu, acel pustiu s-a transformat într-unul plin de pâine, încât să constate acestea cu proprii ochi, toți cei care au fost acolo, de față”. 

Înmulțirea pâinilor nu este descrisă în această manieră. Este menționat doar faptul că Hristos a binecuvântat, a frânt pâinea și a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate acestea. Accentul cade pe împărtășire și pe distribuirea pâinilor și a peștilor, pe faptul că cei din pustie s-au hrănit și cu pâine și pește, nu numai cu cuvântul lui Hristos.

Nu ne este foarte greu să ne dăm seama că toate aceste gesturi pe care le-a făcut Hristos trimit la Sfânta Euharistie, care este pâinea duhovnicească, prin excelență, pâinea pelerinului care călătorește spre Împărăția Cerurilor. Noi trebuie să ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Hristos – pâinea și vinul care, prin invocarea Duhului Sfânt, sunt transformate în Însuși Trupul și Sângele lui Hristos.

Preasfinția Sa a arătat că întreg conținutul Sfintei Liturghii trimite înspre împărtășirea tuturor celor care participă, evident având pregătirea necesară: 

În Epistola către Evrei (13, 12-13), Sfântul Apostol Pavel ne spune că noi, aici, pe pământ, nu avem o cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea care va să vie. Cu alte cuvinte, cetatea noastră, a creștinilor, este Împărăția Cerurilor. Cu toții suntem străini de acest pământ, pentru că cetatea noastră adevărată este Împărăția lui Dumnezeu. 

Călătorim înspre Împărăția lui Dumnezeu, hrănindu-ne cu cuvântul Său – așa cum s-au hrănit cei din pustie, ascultându-L pe Hristos –, cu rugăciunea, cu faptele bune, dar la modul superlativ, prin excelență, ne hrănim cu pâinea care s-a coborât din cer, care este Însuși Hristos – Sfânta Euharistie.

Cât de frumos este îndemnul din Cartea Ecclesiastului: „Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea vinul tău cu inimă bună, pentru ca Dumnezeu să se arate îndurător față de tine”. Acum își descoperă, cu adevărat, relevanța acest îndemn.

Această pâine și acest vin este Sfânta Euharistie. Domnul Hristos, când a rostit cuvântul despre Euharistie (Pâinea Care s-a coborât din cer), a făcut o paralelă cu mana pe care au primit-o evreii în pustiu. Acea pâine venită din cer, pe care trebuiau să o culeagă evreii, și cu care se săturau, a devenit un simbol, o preînchipuire, a Sfintei Euharistii.

Când Hristos a vorbit despre Pâinea Care s-a coborât din cer, a făcut-o într-un context precis – în contextul înmulțirii pâinilor pentru cei înfometați.

Toată Liturghia noastră are drept centru adevărul că Hristos este Cel care Se dă pe Sine Însuși nouă, ca hrană. În rugăciunile de la Liturghie, accentul nu cade pe preotul sau episcopul slujitor, ci pe Hristos, Care vine și ni Se împărtășește, Se jertfește pe Sine Însuși, în Sfânta Euharistie.

Într-una din rugăciunile de la Liturghie, de dinainte de împărtășirea credincioșilor, ni se spune că noi, slujitorii, suntem chemați, asemeni apostolilor, să dăm Trupul și Sângele lui Hristos „la tot poporul”. Nu spune că trebuie să dăm selectiv, ci la tot poporul trebuie dată Euharistia – sigur, celor care s-au pregătit și care caută cu dor să se împărtășească, să-L primească pe Hristos, și conștientizează că hrana, prin excelență, a pelerinului, este Sfânta Euharistie.

Acest lucru este frumos afirmat și în rugăciunea întâi, pe care noi o rostim înainte de Sfânta Împărtășanie: „Dă-mi până la suflarea cea mai de pe urmă, ca fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bine primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată”. Aceasta este Sfânta Euharistie a noastră, a călătorilor înspre Împărăția lui Dumnezeu – merinde sau „medicament al nemuririi”, așa cum spune Sfântul Ignatie Teoforul, și răspunsul nostru la înfricoșata Judecată de Apoi, în fața lui Hristos.

Cât de minunat ar fi, precum simțim starea de foame, când suntem privați de hrană, sau starea de sete cumplită, când nu avem la dispoziția noastră apă, să simțim, la fel, și starea de înfometare și de sete după Hristos. Ar fi minunat, și am înțelege ce înseamnă, cu adevărat, participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se săvârșește tocmai pentru că Hristos ni Se dăruiește drept hrană sfântă. Ne dă Trupul și Sângele Său, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru îndumnezeirea noastră, pentru luminarea noastră, și, desigur, merindea cea veșnică înspre Împărăția cerurilor, dar și răspunsul nostru.

Cei care nu se împărtășesc, care nu-L primesc pe Hristos, nu sunt sensibili la apelul și chemarea lui Hristos, când ne spune: „Luați, mâncați! Beți dintru Acesta toți!”, nu pot da răspuns la Judecata de Apoi, pentru că răspunsul nostru este primirea Sfintei Împărtășanii.

Diavolul este cel care lucrează întotdeauna contra noastră. El vine în contrasens cu direcția pe care o avem noi, pentru că vrea să ne accidenteze, să intre în coliziune cu noi, să ne deturneze de la drumul înspre Împărăția lui Dumnezeu, de pe calea credinței și a luminării noastre, și a preocupării de a fi oameni buni.

Dumnezeu nu ne vrea ipocriți, vrea să recunoaștem că suntem slabi și că avem păcatele și neputințele noastre, însă vrea ca noi să ne pocăim de acestea, să depunem efortul de a renunța la ele. Nu reușim, dar Dumnezeu ne va iubi, în starea de pocăință și de smerenie pe care o avem, că suntem copleșiți de păcate și nu suntem vrednici de mila Sa.

Diavolul vine în contrasens și când este vorba de Sfânta Euharistie. În Cartea Facerii, Dumnezeu le-a spus protopărinților noștri, Adam și Eva: „Să nu mâncați din pomul cunoștinței binelui și răului!”. Diavolul spune: „Mâncați! Nu-L credeți pe Dumnezeu că veți muri. E gelos pe voi. Mâncați din pomul cunoștinței binelui și răului! Gustați, înfruptați-vă din el!”.

În Noul Testament, Hristos spune: „Luați, mâncați! Beți dintru Acesta toți!”. Diavolul ne zice: „Nu te apropia de Împărtășanie! Nu te împărtăși!”, și ne inventează un noian întreg de motive, unele mai justificate decât altele, ca să ne țină departe de Euharistie.

Noi spunem, într-una din rugăciunile de dinainte de Împărtășanie: „Doamne, ajută-mă să nu stau departe de Sfintele Tale Taine, ca nu cumva lupul cel înțelegător (diavolul) să vină și să mă înșface, să mă prindă în mreaja lui și să mă deturneze de la lucrarea pentru mântuirea sufletului meu.”

Aceasta este hrana, prin excelență, a pelerinului și a oricărui creștin, pentru că noi toți suntem trecători prin viața aceasta și suntem conștienți de faptul că mergem în direcția Împărăției Cerurilor. Însă, avem planurile, traseul, știm ce trebuie să vizităm – avem Evanghelia – planul nostru, avem Tradiția Bisericii, avem nevoințele Părinților – cărțile duhovnicești, unde ne sunt descriși, în amănunt, toți pașii pe care trebuie să-i parcurgem. Iar Biserica – Însuși Hristos – ne dă și hrana pentru acest drum spre Împărăția Cerurilor – Sfânta Euharistie.

Dă-ne, Doamne, nouă, celor care suntem pelerini în această lume, să Te dorim pe Tine și să ne hrănim cu Tine – atât cu cuvântul Tău cel dumnezeiesc, cât mai ales cu această merinde, care este „spre viață veșnică și spre răspuns bun la Înfricoșata Judecată” – Sfânta Euharistie! 

Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Huși, dirijat de părintele arhidiacon Cosmin Vlăduț Mironescu.

Pelerinajul „Calea Sfinţilor”. Programul și traseul manifestării

Parte a identităţii Iaşului ultimilor ani, procesiunea cu moaştele celor doi sfinți, denumită generic Pelerinajul „Calea Sfinţilor”, va avea loc în această seară, începând cu ora 19.00.

Traseul pelerinajului va fi: Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt - Strada I. C. Brătianu - Strada Cuza-Vodă - Strada Armeană - Biserica „Sfântul Sava” - Strada Costache Negri - Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi”. Apoi, de pe pietonal, alaiul va reveni la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

În jurul orei 20.30, moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfântului Pantelimon vor aşezate din nou spre închinare. Până în acest moment, peste 90.000 de persoane au trecut pe la baldachinul Sfintei Parascheva.

Corul Byzantion cântă pelerinilor!

În această seară, de la ora 23.30, Corul academic Byzantion, dirijat de lect. univ. dr. Adrian Sîrbu, va susține Concertul nocturn de muzică psaltică „Byzantion cântă pelerinilor”. Evenimentul va avea loc la Catedrala Mitropolitană.