Odată l-au vizitat pe Stareţ doi tineri logodiţi, dintre fiii Iui duhovniceşti, cu scopul să le rezolve o neînţelegere ce o aveau: Cine va asculta de celălalt după căsătorie. Tânărul insista că femeia trebuie să asculte în toate de bărbat, tânăra însă nu s-a învoit cu punctul acesta de vedere.

Stareţul, după ce i-a ascultat cu atenţie, adresându-se tinerei i-a spus: - Ascultă, fiică. Este firesc pentru căsătoriţi să existe oarecare puncte de vedere diferite. Asta este şi firesc şi logic. Şi pe unul de l-am tăia în două, cele două părţi nu se potrivesc una cu alta. Cu mult mai mult asta se întâmplă între doi oameni. Când însă între doi căsătoriţi există vederi deosebite într-o oarecare problemă şi fiecare insistă să se facă al lui, atunci, cum e şi firesc, se va face ruptura. Prin urmare trebuie ca unul din doi să cedeze. Ascultă acum de ce îţi este de folos să cedezi tu: Dacă punctul de vedere al soţului tău e corect, atunci rezultatul va fi bun pentru toată familia. Iar dacă punctul de vedere al soţului nu este corect, atunci, cu siguranţă rezultatul nu va fi bun şi atunci va fi nevoit să spună: "De ce am insistat şi n-am lăsat să se facă ce a spus femeia mea?" Şi dacă lucrul acesta se va repeta de două, de trei ori, atunci, fără să insişti tu şi să creezi tulburare, nu se va face niciodată voia lui. Deci spre folosul tău este ca în amândouă cazurile să cedezi tu... Astfel, Stareţul a legat mersul responsabilităţii şi iniţiativelor de bărbat, în acelaşi timp păzindu-l de punctul de vedere egoist: "Eu sunt bărbatul; orice spun eu se va face aici!"

Turma o conduce berbecul. Vedem aşadar că sunt în armonie legea firii cu legea scrisă a lui Dumnezeu, care dă întâietate bărbatului: "Adam s-a zidit întâi, apoi Eva". Soţiilor le recomanda: - Nu poti supune judecăţii obşteşti şi să întrebi pe membrii familiei, sau pe rude, sau pe prieteni despre ceea ce spune bărbatul tău, chiar dacă asta nu ţi se pare corect. Spune-i părerea ta, dar lasă-l să-şi asume el răspunderea.

Vrând să arate că cedarea între soti, precum şi a părinţilor faţă de copii au de multe ori rezultate pozitive, o recomanda. Şi spunea: - De ce la maşini s-au pus roti de cauciuc şi cu aer în ele? Ca să cedeze, să se adâncească puţin la vreo piatră sau neregularitate a şoselei şi astfel să poată trece piedicile. Dacă roţile ar fi fost pline şi neelastice, maşina n-ar fi putut înainta. S-ar fi distrus după o mică distantă de la plecare datorită trepidaţiilor pricinuite de neregularitătile terenului. La fel se întâmplă şi cu cedarea în familii. Cu ea se ocolesc multe probleme şi se asigură continuitatea sporirii duhovniceşti.

(Pr. Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viaţă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 131-132)