Sorin Dumitrescu- Părintele Paisie, Dumnezeu să-l odihnească, era binecunoscut ca unul dintre rugătorii în Hristos; practica de multă vreme rugăciunea inimii. Se spune că după săvârşirea dânsului, la 40 de zile, i-a apărut în vis ucenicului său. Avea o faţă îngrijorată şi i-a spus cu amărăciune: este foarte greu să te mântuieşti! Dacă Părintele Paisie declară „postum” aşa ceva, atunci te întrebi, în ce măsură zecile, sutele de mii de creştini care nu au reuşit să dobândească rugăciunea inimii, ar mai putea spera să se mântuiască ?

Părintele Dumitru Stăniloae- Eu cred că trebuie să ne punem nădejdea şi în mila lui Dumnezeu. Mila este calitatea oricărei fiinţe ridicate spiritual. Omul nu este om fără milă, pentru că doar mila umanizează. Oare un Dumnezeu care l-a făcut pe om astfel nu este cu atât mai milos ? Oare nu din milă a coborât Fiul Lui până la a se face om, până la a primi toate opoziţiile, prigonirile, loviturile, batjocorile ? A primit până şi moartea pe cruce ca să ne scape de chinurile veşnice din iad. Oare nu va avea EI milă de noi? Vasile Voiculescu, poetul, a scris un lucru care l-a supărat pe Părintele Lecca de la mănăstirea Arnota. A scris un articol în  care se spunea că poetul nu poate crede în iadul veşnic. Sfinţii care stau în jurul lui Dumnezeu spun: lasă-ne să ne ducem cu ei. Cum putem să stăm noi aici nepăsăto­ri şi să-i vedem pe alţii cum se chinuiesc ? Eu nu sunt de acord nici cu părerea aceasta, care aparţine lui Origen, şi care spune că până la urmă toţi se vor mântui.

S.D.- Apocatastaza. Mântuirea la grămadă!

Pr.D.S.- Da, apocatastaza. Dar parcă nu ştiu, poate că şi din pricina păcatelor mele, a neputinţelor mele, par­că totuşi nu-mi vine să-mi pierd nădejdea că Dumnezeu în mila Lui va avea milă şi de mine, ca şi de atâţia care sunt cu mult mai buni decât mine. De aceea ne rugăm: Doamne, ai milă de noi, Doamne miluieşte. Cuvântul acesta parcă s-a cam formalizat puţin.

S.D.- Deci aşa poate fi explicată prezenţa acelui „Doamne miluieşte” care pecetluieşte de la un cap la al­tul Ortodoxia. Ce părere aveţi însă despre următoarea afirmaţie a lui Cioran: „Etre croyant et avoir pitie de son Dieu est le paradoxe pathetique du christianisme”.

Pr.D.S. - Să ai milă de Dumnezeu tău ? Nu noi avem milă de Dumnezeu, ci Dumnezeu are milă de noi. Pe  de altă parte, cred că şi Părintele Paisie are dreptate. Împărăţia Iui Dumnezeu este o împărăţie a iubirii, este împărăţia unui Tată, a unui Frate. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut frate cu noi. Tatăl, trimiţându-L pe EI să se facă frate cu noi, S-a făcut şi Tată al nostru. Atunci şi noi trebuie să răsplătim cu iubirea noastră iubirea Tatălui…

Pr. Dumitru Stăniloae, convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, 7 Dimineți cu Părintele Stăniloae, p.75-76, Editura Anastasia 2002