Părinte director, de unde ar trebui să cumpărăm icoanele?

Icoanele se cumpără de acolo de unde ochiul se poate odihni pe cuvinte şi imagini sfinte. La fel de bine se poate cumpăra o icoană din biserică, din magazinele bisericeşti, din atelierul sau chilia iconarului. Este important faptul ca icoana să nu devină o piesă de decor casnic, ci o fereastră spre cer. Nu degeaba s-a spus că icoana este o fărâmă de eternitate. Magazinele cu obiecte bisericeşti mi se pare spaţiul cel mai prielnic alegerii unei icoane, alături de cărţile sfinte, cărţile de rugăciune, tămâie, lumănări, untdelemn sfinţit, candele etc.

Icoana, după ce este achiziţionată, trebuie sfinţită? Care este garanţia faptului că a trecut prin această etapă?

În vechime, icoanele primite sau cumpărate nu se sfinţeau. Dar, de când imaginea a încetat să mai urce către prototip, adică spre cel reprezentat pe ea, a apărut necesitatea sfinţirii ei, mai ales astăzi, când trăim într-un potop de imagini. Imaginile tip reclamă de pe stradă, din spaţii comerciale, din mass-media ne solicită privirea, atenţia, gândurile  şi voinţa. Toată lupta prin imagini se rezumă la a găsi o cale pentru a ajunge în suflet (reclama este sufletul comerţului!) şi pentru a-l subjuga unor scopuri. Din păcate, şi în cadrul imaginilor sfinte sunt prezente fel şi fel de imagini.

Există opinii potrivit cărora icoana se sfinţeşte prin imaginea persoanei reprezentate, prin numele inscripţionat pe ea sau chiar prin evlavia şi atitudinea ascetică a iconarului. Totuşi, icoana are nevoie să fie sfinţită prin stropire cu apă sfinţită, are nevoie de prezenţa harului Duhului Sfânt. Rugăciunea din Molitflenic menţionează faptul că icoana, prin trimiterea Duhului Sfânt, primeşte binecuvântarea cerească şi harul lui Dumnezeu, fapt cei îi conferă acesteia puterea tămăduitoare, izgonitoare a meşteşugirilor diavoleşti, care să conducă la întărirea dreptei credinţe.

Părintele Ozolin afirma faptul că ritualul sfinţirii nu poate să facă din orice imagine o imagine sfântă. Criteriul suficient pentru ca o imagine să fie sfinţită constă în faptul ca această imagine să fie acceptată de Biserică, mai precis, imaginea respectivă să poată participa la viaţa liturgică, să ajute viaţa spirituală, în primul rând rugăciunea. Este important ca icoana să fie sfinţită, pentru ca cel ce se roagă în faţa ei să se poate sfinţi. De aceea, icoana trebuie să fie adusă la biserică pentru a fi sfinţită. Există în practica liturgică ideea că icoana trebuie să stea în sfântul altar o vreme (40 de zile). De obicei, după ritualul sfinţirii, care poate fi public sau nu, icoana primeşte o inscripţionare, ce arată faptul că aceasta a fost sfinţită. Nu aş putea spune că icoana nesfinţită nu are har, din moment ce există opinii ce privesc acest subiect din unghiuri diferite, dar se poate afirma faptul că icoana neprimită la sfinţire, pentru că nu îndeplineşte nişte condiţii, nu este icoană şi atunci nici nu are har.