După spovedanie trebuie să te fereşti de păcate. Dar daca se întâmplă să te superi pe cineva sau să cârteşti, să te împaci cu acela şi să fii liniştită, iar pentru cârtire să te mustri pe sine, ca să nu-l nelinişteşti pe Stareţ. Dacă ai ocazia să te întâlneşti cu dânsul, atunci, după măsura păcatului şi a mustrării de conştiinţă, poţi să-i vorbeşti pe scurt. Poţi să scrii păcatele tale potrivit cu spovedania noastră, deoarece, de-a lungul vremii, după spovedanie greşim mult, dar şi uităm. Este important la spovedanie să avem inima înfrântă şi smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi. Trebuie ca în fiecare zi să ne încercăm şi să ne mustrâm pe sine. Pentru cele săvârşite de noi să ne pocăim în faţa lui Dumnezeu, aşa cum citim în rugăciunea a treia înainte de culcare. Mă rogi să-ţi dau o epitimie, dar te-ai îndoit prin tăcerea mea. Ce fel de epitimie să-ţi dau? Aceasta trebuie să fie opusă păcatelor. Tu vorbeşti în deşert, osândeşti, doreşti să fie pedepsită acea persoană. Iată o epitimie pentru tine: să nu mai săvârşeşti aceste păcate. Întoarce-te de la rău şi săvârşeşte binele. Privitor la fapte, nu este problema noastră să le judecăm. Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera. Trebuie să dorim tuturor să se pocăiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

(Sfântul Macarie de la Optina, Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, p. 290)