După ultimele statistici, astăzi unul din patru indivizi suferă de o boală alergică şi, dacă tendinţa de creştere a incidenţei alergiilor se menţine, în anul 2020 unul din doi indivizi va avea o afecţiune alergică.

 

De  foarte multe ori alergia poate fi reprezentată în conceptul oamenilor ca ceva banal: strănut, curge nasul, lăcrimare, mâncărimi de nas şi de ochi sau urticarie, puţin importante în relaţie cu boli pe care le gândim severe, cum ar fi cancerul, infarctul de miocard, infecţii severe. Uităm însă că alergia poate să fie şi fatală prin reacţiile severe ce apar după înţepătura de albină sau de viespe, după ingestia anumitor alimente sau după administrarea anumitor medicamente. Asemenea reacţii severe nu sunt rare!

 

Uităm, de asemenea, că astmul, cea mai frecventă boală cronică a copiilor, este în marea majoritate a cazurilor o boală alergică, ce începe cu o banală rinită alergică netratată sau cu infecţii respiratorii frecvente tratate impropriu cu antibiotice.

 

Bolile alergice în ansamblul lor provoacă alterarea calităţii vieţii prin gradul de afectare şi prin implicarea costurilor de tratament.

Un copil cu nasul înfundat din cauza rinitei alergice nu doarme bine, nu se poate concentra în procesul de învăţare şi memorare, se izolează de ceilalţi copii din cauză că trebuie să îşi sufle permanent nasul.

 

Chiar şi adultul cu rinită alergică sau cu urticarie severă nu se poate concentra la locul de muncă (cu scăderea semnificativă a randamentului profesional), este iritabil şi o „pacoste” pentru prieteni şi familie. Este realmente chinuitor să nu poţi ieşi cu prietenii la iarbă verde pentru că ai rinită alergică, să nu cutezi să faci sport sau să mergi pe munte de teama astmului şi să întrebi permanent despre compoziţia mâncării dacă ai alergie alimentară.

 

Nu poate fi uşor să trăieşti cu teama că o înţepătură de albină sau de viespe, o mâncare consumată într-un restaurant sau administrarea unui medicament, o criză severă de astm îţi poate aduce vizita la Departamentul de urgenţe sau chiar moartea!

 

Cel mai important, însă, este faptul că alergia poate fi diagnosticată şi tratată corect şi că se poate obţine vindecare în majoritatea cazurilor, dacă tratamentul începe cât mai repede.

 

Ce este alergia?

 

Sistemul imunitar al organismului ne apără de nenumăratele substanţe cu care venim în contact, fie din aerul pe care îl respirăm sau produsele alimentare pe care le consumăm, fie din obiectele pe care le atingem.

 

Alergia este reacţia sistemului imunitar la elemente obişnuite, banale din mediul înconjurător, la care nu ar trebui să reacţioneze. Substanţele ce declanşează o reacţie alergică se numesc alergene şi sunt reprezentate în mod frecvent de polenuri, mucegaiuri, acarieni, păr de animale, anumite alimente. Anticorpii generaţi de organism în cadrul unei reacţii alergice se numesc imunoglobuline E şi detecţia lor prin variate metode asigură diagnosticul alergiei. La primul contact cu alergenul apare aşa-zisa sensibilizare, în care organismul sintetizează imunoglobulinele E specifice fiecărui alergen în parte. La contactele ulterioare, în prezenţa acestor anticorpi, are loc reacţia alergică, cea pe care o percepe individual.

 

Nu se înţelege pe deplin de ce numai anumite substanţe declanşează reacţie alergică şi de ce aceasta apare numai la anumiţi indivizi. Predispoziţia genetică este factor de risc major: dacă unul din părinţi este alergic, riscul estimat al copilului să fie alergic este de 48% şi creşte la 70% dacă ambii părinţi sunt alergici.

 

Tipuri de boli alergice

 

Principalele boli alergice sunt:

 

- Rinita alergică şi complicaţiile acesteia, sinuzita şi otita;

- Conjunctivita alergică;

- Astmul;

- Dermatita atopică;

- Urticaria;

- Reacţiile alergice severe (şocul anafilactic) induse de alimente, înţepătură viespe/albină, latex.

 

Diagnosticul şi tratamentul bolilor alergice

 

Medicul alergolog este persoana cea mai calificată pentru diagnosticul şi tratamentul alergiilor, bineînţeles în colaborare cu pediatrul, pneumologul, ORL-istul, oftalmologul şi medicul internist.

 

Pentru a pune diagnosticul de alergie, medicul alergolog efectuează un istoric amănunţit şi o serie de explorări pentru evidenţierea anticorpilor alergiei, imunoglobulinele E specifice. Testele pentru diagnosticul alergiei cuprind testare cutanată, dozarea imunoglobulinelor E din sângele pacientului, teste de provocare la alergene, precum şi evaluarea afectării organului ţintă al alergiei (examen nazal, explorarea funcţiei pulmonare, evaluarea inflamaţiei bronşice etc.). Asociat, îndeosebi la copii, se efectuează explorarea statusului imunitar.

 

De îndată ce diagnosticul de alergie este stabilit, medicul alergolog stabileşte împreună cu pacientul planul terapeutic ce cuprinde 3 domenii fundamentale:

 

1. măsuri de evitare a alergenului (poate fi necesară chiar şi o vizită la domiciliul pacientului pentru a estima încărcătura cu alergene şi pentru a estima cele mai bune metode de evitare);

2. tratament simptomatic ce reduce simptomele alergiei şi inflamaţia alergică;

3. imunoterapia specifică cu alergen sau desensibilizarea, metodă ce asigură vindecarea de alergie în majoritatea cazurilor, cu condiţia ca boala să fie diagnosticată cât mai repede.