La fiecare dumnezeiască Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare preoții citesc în taină mai multe rugăciuni de o profunzime teologică și o frumusețe literară de excepție compuse de marele ierarh capadocian. Într-una din ele Sfântul Părinte spune: „Pomenește Doamne pe conducătorii pe care i-ai rânduit să stăpânească pe pământ; încununează-i pe dânșii cu arma adevărului, cu arma bunăvoinței, veghează asupra capului lor, întărește stăpânirea lor, dăruiește-le adâncă și statornică pace, pune în inimile lor gânduri bune pentru Biserica Ta și pentru tot poporul Tău, ca în liniștea lor viață pașnică și netulburată să trăim”.

Și în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur găsim aceleași rugăciuni înălțate pentru autoritățile lumești. De această dată autorul mai cere de la Domnul ca „în liniștea lor viață pașnică să trăim în toată cucernicia și curăția”. De ce Sfinții Părinți au arătat atenție față de ocârmuirea politică?  Pesemne au observat că prin viața, credința și convingerile lor liderii politici pot influența climatul spiritual, cultural și social-economic dintr-o comunitate. Din scrierile Sf. Vasile observăm că deși nu era întotdeauna de acord cu acțiunile autorităților, niciodată nu le-a negat legitimitatea. Mai mult, pentru a arăta chiar necesitatea cârmuitorilor în societatea omenească, sfântul părinte face o paralelă între modul de a trăi și a se organiza a oamenilor cu cel al stupului de albine, care locuiesc împreună, muncesc împreună, dar permanent viețuiesc sub conducerea unei mătci, a unei autorități, în fond. Și tot Sfântul Vasile cere cârmuitorilor să-și exercite autoritatea cu demnitate și în deplină conformitate cu voia lui Dumnezeu.

De ce am voit să aduc în discuție acest subiect? Într-una din dimineți am găsit lipite câteva afișe pe unul din gardurile așezământului nostru. Mi-am zis: a început campania electorală! Pornește „belșugul” de bannere agățate, lozinci risipite pe panouri și garduri, portavoci mobile, mitinguri electorale, adeziuni exprimate cu patos prin anumite mijloace mass-media. Sunt realități care, vrând-nevrând, ne colorează existența democratică și care, chiar dacă nu suntem adepții unor mișcări sau partide politice, trebuie să le suportăm. Toate acestea anunță că în scurt timp vom fi chemați să ne alegem pe cei care vor dirigui destinele orașelor și satelor noastre în viitorii patru ani. 

Dintru început voiesc să lămuresc o problemă, zic eu de căpătâi. Nu intenționez să stârnesc polemici, nu aș vrea ca aceste gânduri să fie socotite drept imixtiuni în sfera politicului, ci intenționez să evidențiez câteva idei despre modelul conducătorului, al liderului politic din perspectiva unor Sfinți Părinți, nădăjduind prin aceasta să putem face o justă distincție atunci când vom participa prin votul nostru la formarea cârmuirii comunității unde viețuim.

În primul rând ne reține atenția câteva valori esențiale pe care dumnezeiescul părinte Vasile, le consideră fundamentale pentru cei ce guvernează și de aceea se și roagă lui Dumnezeu ca aceștia să fie încununați cu arma adevărului și a bunăvoinței, să aibă nețărmurită și statornică pace, mintea să le fie luminată de gânduri bune pentru Biserica lui Hristos și pentru obștea pe care trebuie să o conducă cu demnitate și credincioșie. Și toate acestea nu pentru bunăstarea doar a lor, nici a partidului ce i-a promovat, ci pentru ca în liniștea lor, întreaga comunitate să trăiască viață pașnică și netulburată.  

Însă până la alegeri urmează o perioadă de „lupte fratricide” între unii membri ai comunității care aspiră la cârma ei. Dispute, polemici, acuze, declarații belicoase, reproșuri. De aceea este bine să nu uităm îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vă rog, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos să nu fie în sânul vostru dezbinări; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi gând şi-n aceeaşi înțelegere” (I Cor. 1, 10). Așadar, pentru Biserică însemnătatea cea mai înaltă este unitatea ei ca trup tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 23), care poate influența mântuirea omului. Ce bine ar fi dacă personajele politice ar pune deasupra diferențelor, disputelor şi încordărilor politice, pacea şi conlucrarea între oamenii, interesul comunității chiar dacă opiniile politice ale acestora sunt diferite. Am fost întrebat cu ceva timp în urmă de un credincios: părinte dacă  îmi voi depune candidatura pentru o funcție din administrația publică, greșesc? I-am răspuns: nu sunt canoane care ar restrânge acest drept laicilor. Nimic nu vă împiedică să  faceți parte din structurile de conducere ale unei comunități locale, comună, oraș  sau județ și nici în cele ce privesc structurile de conducere naționale. Ba, dimpotrivă! O astfel de implicare a laicatului ortodox dacă se face respectând învăţătura de credinţă a Sfintei noastre Ortodoxii, reprezintă una din formele misiunii Bisericii în societatea de astăzi atât de fragmentată și pândită cu sete nestăvilită de aprigul dușman al secularizării. Laicii pot şi sunt chiar chemaţi să-şi împlinească obligațiile civice, să participe la procese legate de prefacerea societății, să guverneze, toate urmărind același nobil scop amintit de Sfântul Vasile, ca poporul să trăiască în pace, fără tulburări și neliniști. Ar fi interesant de știut câți dintre ortodocșii practicanți sunt implicați în politică deoarece un politician trăitor al valorilor dreptei credințe este conștient că deciziile politice nu trebuie să favorizeze doar interese de grup, ci să fie promovate prin ele echitatea și iubirea aproapelui. Din păcate, se observă că unele legi poartă pecetea păcatului sau înlesnesc păcatul, lucru care arată șovăirea în credință și nesinceritatea unor oameni politici. Aceleași mădulare ale trupului tainic a lui Hristos, Biserica, pot fi membri în diferite mișcări sau partide politice.

Este un adevăr ce nu trebuie să aducă în Biserică  tensiunea și polemica de pe scena politică, ci, dimpreună, toți să împlinească „politica” lui Hristos, adică să iubească pe aproapele ca pe sine însuși și să fie capabil să pună deasupra controverselor  politice interesul obștesc, neuitând că fără dăruire de sine și fără jertfă nu se poate împlini acest deziderat.   

Prin urmare, de se va întreba cinev,a precum memorabilul personaj a lui Caragiale, eu cu cine votez?, îl îndemn să înalțe rugăciuni către Părintele Luminilor de unde vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit pentru ca votul lui să fie inspirat și binecuvântat și să nu uite povața Sfântului Apostol Pavel: „ Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă ( I Timotei 2, 1-2). Înțeleptul Solomon a rostit o remarcabilă cugetare care pare a fi foarte potrivită acestei perioade agitate: „Când drepții domnesc, se bucură poporul, iar când stăpânesc cei fără de lege, suspină" (Pildele 29, 2). Carevasăzică, stă în alegerea poporului de va voi să suspine ori să se bucure.