- Părinte! Astăzi este pentru noi o zi însemnată. Anul trecut am fost la dumneavoastră în această duminică, dinainte de săptămâna albă.

- Dar despre ce am discutat?

- Tot despre cântarea lui Dumnezeu. Ne-aţi întrebat de ce am venit. Eu am spus: «Să căutăm adevărul în Dumnezeu».

- Da, într-adevăr, cum s-a rezolvat... şi exact peste un an.

- Părinte, eu sunt tare împrăştiat în timpul slujbelor dumnezeieşti.

- Da, această împrăştiere o avem toţi, chiar şi cei bătrâni. Dar această împrăştiere a voastră se înregistrează acolo (părintele a arătat spre cer). Pace vouă!

Părintele mi-a strâns capul la piept şi m-a sărutat, scrie Nikolai, Dumnezeu să-l mântuiască! Tare mă mai mângâie şi eu sunt nevrednic de dragostea lui. Ieri aproape toată ziua am dormit, după ceai, până la vecernie. Nimic nu am citit. Părintele acoperă totul cu dragostea lui, orice mârşăvii i-aş spune despre mine... (Sfântul Varsanufie de la Optina)

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 139)