„Eu sunt un amic mare!”

Cuvinte duhovnicești

„Eu sunt un amic mare!”

    • „Eu sunt un amic mare!”
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Ce faci dacă ai cunoscut o fată şi îţi place de ea? Dacă te rogi lui Dumnezeu, ea te poate accepta?

Ce faci dacă ai cunoscut o fată şi îţi place de ea? Dacă te rogi lui Dumnezeu, ea te poate accepta?

Poţi să îi spui aceasta, dar ea s-ar putea să nu te înţeleagă, să vadă în tine un simplu amic şi atunci îi spui aşa: „Ce vezi tu în mine? Un simplu amic? Te înşeli! Eu sunt un amic mare!”

Nu este vorba de rugăciune la Dumnezeu, problema este cum îi intri în graţie. Fetelor le place să le faci figuri, surprize, să le duci flori, etc.

Se apropie vara; noi, tinerii, să purtăm sau nu haine pe corp, cu decolteuri, pantaloni strâmţi pentru a ieşi în relief, ce trebuie să facem în privinţa aceasta?

Este adevărat că la capitolul acesta suferim de uşurătate, deci bărbaţii se smintesc foarte repede. Bărbaţii sunt foarte slabi, sunt dotaţi slab cu rezistenţa, de aceea Biserica a rânduit ca bărbaţii să stea în faţă la slujbe şi femeile în spate, nu stânga şi dreapta, ci bărbaţii în faţă, iar femeile în spate.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 71)

Citește despre: