(In. 1, 43) A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi.

După ce i-a luat pe Petru şi pe celălalt apostol, Iisus merge mai departe să atragă pe alţii şi îi trage la sine pe Filip şi pe Natanael. Cazul lui Natanael nu este atât de uimitor pentru că faima lui Iisus ajunsese prin toată Siria (vezi și Mt. 4, 24). Dar este cu totul remarcabil în ceea ce priveşte pe Petru pe Iacov şi pe Filip, pentru că ei au crezut nu numai înainte de minuni, ci au crezut fiind din Galileea, din care niciun prooroc nu s-a ridicat, şi nu poate să fie ceva bun.

Galileenii erau într-o dispoziţie mai plictisită şi mai leneşă decât alţii. Dar chiar în aceasta şi-a arătat Hristos puterea Sa. El a ales cei mai aleşi ucenici dintr-un ţinut care nu aducea nici un rod.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan 20.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 44) Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

Fiecărui om grijuliu îi vine câte un dar (Prov. 14, 23) şi Hristos înţelege mai mult decât aceasta când a spus: Cel ce caută, află (Mt. 7, 8). De aceea nu mă mai minunez cum Filip l-a urmat pe Hristos. Andrei a fost convins când a auzit de la Ioan, iar Petru a fost convins când a auzit de la Andrei. Dar Filip, neînvăţând nimic de la nimeni, ci doar auzind pe Hristos care a spus către el numai acestea: Urmează-Mă, imediat el a ascultat şi nu a dat înapoi.

De fapt, a devenit el însuşi un propovăduitor pentru alţii. Căci a alergat la Natanael şi a spus către el: L-am găsit pe cel despre care a scris Moise în Lege şi Proorocii. Vedeţi ce minte grijulie a avut el, cu câtă stăruinţă a meditat la scrierile lui Moise, așteptând venirea lui Mesia? Căci expresia am găsit aparţine întotdeauna celor care, în vreun fel, caută.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan 20.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 46) Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.

Această propoziție nu trebuie înțeleasă chiar așa cum pare la prima vedere, ci ar trebui înţeleasă într-un sens diferit şi mai plin de îndoială, precum: Cum este posibil ca ceva bun să vină din Nazaret? De fapt, printre iudei, numele satului era dispreţuit, din cauza faptului că un mare număr de locuitori erau păgâni şi părea imposibil ca ceva bun să vină de aici. De aceea şi Fariseii i-au spus lui Nicodim: Cercetează şi vezi că niciun profet nu s-a ridicat din Galileea (In. 7, 52). Aşa că este drept ce-i spune Filip lui Natanael: Vino şi vezi. De vreme ce acum este un contrast între ceea ce spun şi vechile opinii (pare să spună el), promit să îţi arăt adevăratele fapte. (Teodor de Mopsuestia, Comentariu la Ioan 1.1.46, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 46) Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.

Ei se referă la El ca fiind Iisus, fiul lui Iosif. El era numit fiul unui om pe care mama lui îl luase de soţ. Căci toţi creştinii ştiu bine din Evanghelii că El a fost conceput şi născut în timp ce ea, Maica Domnului era Fecioară. Dar aceasta spune Filip lui Natanael şi adaugă locul: din Nazaret. Şi Natanael spune către el: Din Nazaret poate să fie ceva bun?

Care este sensul acestora, fraţilor? Nu cum înțeleg unii, căci ar putea fi citit poate ceva bun să iasă din Nazaret?. Căci cuvintele lui Filip urmează, şi el spune vino şi vezi. Dar cuvintele lui Natanael pot însemna ambele lucruri: fie o confirmare, când este citit ca din Nazaret poate fi ceva bun, la care Filip confirmă: vino şi vezi. Ori citeşti ca o îndoială, transformând întreaga replică într-o întrebare: din Nazaret poate fi ceva bun? Vino şi vezi.

(Fericitul Augustin, Tratat la Evanghelia după Ioan 7.15, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 46) Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.

Natanael este de acord că se aşteaptă ca mari lucruri să apară din Nazaret. Este, cred, clar că nu a luat Nazaretul ca pe o garanţie a ceea ce căuta, aducând împreună cunoaşterea de la Moise şi de la Profeţi, ca unul care era îndrăgostit de învăţătură, ci câştigă o rapidă înţelegere: vino şi vezi.

Filip spune: Vederea va fi suficientă pentru credinţă. Tot ceea ce ai nevoie este să vorbeşti cu El, şi vei fi total gata să mărturiseşti fără ezitare că El este într-adevăr Unul Cel aşteptat. Dar trebuie să credem că era un har dumnezeiesc şi negrăit revărsându-se din cuvintele Mântuitorului nostru care atrăgea sufletele ascultătorilor. Căci, dacă cuvântul lui e mare întru putere, este şi eficace în convingere.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan 2.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 47) Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.

Iisus îl laudă şi îl aprobă pe omul care spune: Poate ceva bun să iasă din Nazaret? Şi totuşi n-ar fi trebuit mai degrabă să găsească greşeală în el? Sigur că nu.

Căci cuvintele nu sunt ale unui necredincios sau ale unuia care merită ruşine, ci laudă. Cum poţi spune aceasta? Pentru că Natanael a luat în considerare scrierile profeţilor mai mult decât Filip. Căci el a auzit din Scripturi că Hristos trebuie să vină din Betleem, din satul din care a fost David. Credinţa era răspândită printre iudei, şi profetul a proclamat-o din vechime (Mt. 2, 6; Mih. 5, 2)… Şi atunci, când a auzit că Iisus este din Nazaret, el era neliniştit şi îndoielnic, văzând că mărturia lui Filip era în discordanţă cu predicţia proorocului.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan 20.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 47) Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.

Chiar dacă profetul a spus că un Conducător şi un Prinţ se va ridica din Betleem (Mih. 5, 2), Natanael a auzit că Iisus era din Nazaret, şi acest lucru nu era scris nicăieri în Scripturi. Deci, când l-a văzut Domnul, El (Iisus) a dat mărturie pentru dânsul, pentru că el nu era ca scribii care lucrau cu înşelăciune în relaţie cu Scripturile, încercând să facă interpretările să urmeze dorinţei lor. El spune: Acesta este un scrib (învăţător) în care nu am văzut niciun vicleşug. Căci înainte de a-l cunoaşte pe Domnul, el a întrebat dacă Nazaretul ar fi putut da un Prinţ, aşa cum scria despre Betleem.

(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tațian 4.19, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 47) Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.

Iată un israelit în care nu este vicleşugeste ceva ca nu a fost spus nici lui Andrei, nici lui Petru, nici lui Filip. A fost spus lui Natanael... Deci, ce înţelegem din asta, fraţilor? Trebuie să fie pus primul între apostoli? Nu numai că nu este găsit primul printre apostoli, ci Natanael nu este nici măcar în mijloc printre cei doisprezece, nici ultimul, Natanael, către care Fiul lui Dumnezeu a adus atâta măreaţă mărturie, spunând: Iată israelit în care nu este vicleşug.

E cerută raţiunea? Cât ne dă să cunoaştem Domnul, vom găsi un răspuns probabil. Căci trebuie să înţelegem că Natanael era educat şi priceput în Lege. Deci, Domnul nu a dorit să-l plaseze pe el printre apostoli, pentru că a ales bărbaţi neînvăţaţi cu care să cucerească lumea (Fericitul Augustin nu-l numără pe Natanael între cei doisprezece apostoli, deoarece numele lui nu se găsește în listele date de evangheliști. Cu toate acestea, mulți comentatori au ajuns la concluzia că el este același cu Bartolomeu, deoarece Bartolomeu fiind un nume tipic evreiesc ce arăta al cui fiu este – însemna „fiul lui Tolomeu” – cu siguranță că avea și alt nume – n.ed.).

(Fericitul Augustin, Tratat la Evanghelia după Ioan 7.16.2–17.2, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 48)Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.

Deci Iacov a fost numit în Scriptură om fără vicleşug. Iacov însuşi, după cum ştiţi a fost supranumit Israel. De aceea în Evanghelie, când l-a văzut Domnul pe Natanael, a spus: Iată israelit în care nu este vicleșug. Şi acest israelit, neştiind cine vorbea cu el, a răspuns: De unde mă cunoşti? Şi Domnul i-a spus lui: Când erai sub smochin, te-am văzut, ca şi cum ar fi spus: În timp ce erai sub umbra păcatului, te-am rânduit mai înainte.

Şi Natanael, amintindu-şi că a fost sub un smochin acolo unde Domnul nu a fost, i-a recunoscut dumnezeirea şi a răspuns: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel. Deşi a fost sub smochin, nu a devenit un smochin uscat, el L-a recunoscut pe Hristos. Şi Domnul a spus către el: Pentru că ţi-am zis că te-am văzut când erai sub smochin crezi, mai mari decât acestea vei vedea.

Care sunt aceste mari lucruri? Amin, vă spun vouă. Pentru că acest om care este un israelit în care nu este vicleşug, aminteşte-ţi de Iacov, în care nu era vicleşug, şi adu-ţi aminte când Iisus îţi spune, de piatra de sub cap, de vedenia din somn, de scara de la pământ la cer şi de fiinţele care urcau şi coborau. Şi apoi vezi ce spune Domnul către israelitul în care nu este vicleşug: Vei vedea cerurile deschise, ascultă, nevinovatule Natanael, ce-a văzut Iacov – şi îngerii suindu-se şi coborându-se – peste cine? – peste Fiul Omului.

(FericitulAugustin, Predica 89.5, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 48)Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.

OareIisus şi-a aruncat privirea asupra mea şezând sub un smochin uscat, şi smochinul meu după trei ani a adus fructe? (Lc. 13, 6). Dar cum păcătoşii pot avea un asemenea fel de speranţă?

Dacă doar acel vier al Evangheliei, poate deja fiindu-i poruncit să îmi taie smochinul meu, m-ar lăsa măcar acest an, până ar săpa în jurul smochinului şi ar pune gunoi şi poate prin şansă ar putea să ridice pe cel neajutorat din ţărână şi să ridice pe sărac din gunoi (vezi și Ps. 113, 6). …

Smochinul aşadar este atracţia ispititoare a plăcerilor lumii, care încă mă umbreşte, mic în înălţime, fragil în lucrare, uşor de folosit şi lipsit de fructe.

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre fecioare 1.1.3–4, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 48)Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.

Voi ştiţi din ce şi-au făcut şorţuri primii căzuţi în păcat, Adam şi Eva. Când ei au păcătuit, ei şi-au făcut acoperăminte din frunze de smochin şi şi-au acoperit părţile ruşinoase, pentru că prin păcat, ei au început să simtă ruşine faţă de ei înşişi.

Deci, dacă şi-au făcut acoperăminte primii păcătoşi, cuplul din care noi ne tragem originile, în care am fost pierduţi şi pentru care El a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut – dacă ei şi-au făcut din frunze de smochin acoperăminte pentru a-şi acoperi părţile ruşinoase, ce altceva ar putea însemna: te-am văzut când erai sub smochin, ci doar tu nu ai fi venit la cel care curăţeşte păcatele, decât dacă El nu te-ar fi văzut pe tine în umbra păcatului? Pentru ca noi să vedem, El ne-a văzut, pentru ca noi să iubim, El ne-a iubit.

(Fericitul Augustin, Predica 174.4,traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 49) Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.

Deci, Natanael, convins de aceste fapte, a spus Lui: Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel, adică, Tu eşti Mesia care a fost deja anunţat. Desigur, Mesia era aşteptat de ei ca Dumnezeu care va apărea în faţa tuturor, ca Împăratul lui Israel, chiar dacă ei Îl concepeau într-un fel mai obscur şi mai material.

Nu era posibil ca iudeii să ştie cum va fi Fiul lui Dumnezeu şi Împăratul lui Israel. Evident că Natanael nu a spus că El era Fiul lui Dumnezeu prin naştere dumnezeiască, ci prin familiaritate, ca acei oameni care au venit la Dumnezeu prin virtutea lor şi erau numiţi fii ai lui Dumnezeu.

Nu era posibil ca Natanael să fi ştiut imediat ceea ce vedem noi şi ceea ce apostolii înşişi au înţeles după multă vreme. Aceste lucruri care au fost spuse Lui de către Domnul nu sunt suficiente pentru a demonstra cealaltă fire a Lui.

(Teodor de Mopsuestia, Comentariu la Ioan 1.1.49, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 49) Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.

Mulţi, citind acest pasaj, sunt uimiţi aflând că Petru a fost binecuvântat pentru că, după ce a văzut minunile şi învăţătura Domnului, L-a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu. Natanael care face aceeaşi mărturisire înainte de Petru, nu primeşte o asemenea binecuvântare. Motivul este următorul: Petru şi Natanael, amândoi au folosit aceleaşi cuvinte, dar nu în acelaşi fel.

Petru l-a mărturisit pe Domnul nostru că este Fiul lui Dumnezeu, în sensul că El era Însuşi Dumnezeu. Natanael l-a mărturisit pe El că este Fiul lui Dumnezeu numai ca om. Căci după ce a spus: tu eşti Fiul lui Dumnezeu el a adăugat Tu eşti Împăratul lui Israel. Dar Fiul lui Dumnezeu nu este doar Împăratul lui Israel, ci Împăratul întregului univers.

E clar deci ce urmează. Căci, în cazul lui Petru, Hristos nu a adăugat nimic, ci, ca şi cum credinţa lui era desăvârşită, i-a spus că El va zidi Biserica pe mărturisirea Lui. În cazul lui Natanael, el consideră mărturisirea ca fiind nedesăvârşită şi care are nevoie de următoare clarificări.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan 21.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 50-51)Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Uneori, Mântuitorul nostru spune amin (adevărat) o dată, iar alte ori de două ori, când doreşte să confirme ceea ce a spus. Aceasta este o manieră evreiască de a vorbi, descoperind ceea ce are loc, adică ai fost găsit vrednic de încredere pentru a vedea cerurile deschise şi aşa mai departe.

El spune că este posibil să vezi cerurile deschise nu într-un fel deschise simţurilor, ci doar prin minte, văzând pe îngeri cum vin şi slujesc lui Iisus. Cuvântul Amin este folosit în locul lui adevărat şi vrednic de încredere şi este mai potrivit aici.

(Autor necunoscut, Fragmente la Ioan 53, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).

(In. 1, 50-51)Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Vedeţi cum el îl conduce încetul cu încetul de la pământ la cer şi îl face să nu mai gândească despre El doar ca om? Căci unul căruia îngerii slujesc şi peste care îngerii suie şi coboară, cum ar putea fi doar om? De aceea, El a spus: Mai mari lucruri decât acestea vei vedea. Şi pentru a dovedi aceasta, el introduce slujirea îngerilor. Ceea ce vrea să spună este ceva de genul: Ţi se pare ţie, Natanael, că este un lucru mare că tu m-ai mărturisit a fi Împăratul lui Israel? Ce vei mai spune atunci când vei vedea îngerii suindu-se şi coborându-se peste Mine? El îl convinge pe el prin aceste cuvinte să Îl primească pe El ca Împăratul îngerilor.

Căci peste El, ca fiind Unicul Fiul al Împăratului, slujitorii imperiali suie şi coboară, o dată la vremea răstignirii, şi apoi din nou la vremea Învierii şi Înălţării, şi înainte de aceasta când îngerii au venit şi Îi slujeau (Mt. 4, 11). Ei au suit şi coborât când au proclamat bunele vestiri ale Naşterii Lui şi au strigat: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace (Lc. 2, 14), când au venit la Maria şi de asemenea, când au venit la Iosif.

Domnul nostru a făcut prezentul o dovadă a viitorului. După puterile pe care i le arătase deja, Natanael avea să fie gata să creadă lucrurile cele mai mari care vor urma.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan 21.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 50-51)Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Domnul arată că nimic din ceea ce a spus nu este atât de măreţ sau suficient pentru a demonstra tot ceea ce era El. Deci declară că mai mari lucruri va vedea Natanael... El vorbeşte despre îngeri suindu-se şi coborându-se peste El, pentru că ei Îl asistă în lucrarea întregii creaţii.

(Teodor de Mospuestia, Comentariu la Ioan 1.1.50–51, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 50-51)Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Iacob a stat şi a dormit – dovadă a liniştirii sufletului său – şi a văzut îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se (Fac. 28, 10-12). Aceasta înseamnă că a înainte-văzut pe Hristos pe pământ. Ceata de îngeri cobora la Hristos şi se suia la El, pentru a-i sluji ca unui Stăpân adevărat în slujire iubitoare.

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Iacov și viața cea fericită 2.4.16, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

(In. 1, 50-51)Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Este ceva mai mare decât cuvintele te-am văzut sub smochin (Iisus a spus mai mari decât acestea vei vedea), pentru că este mai mare lucru că Domnul nostru ne-a îndreptat, că El ne-a chemat la El, că el ne-a văzut pe noi zăcând sub umbra morţii. Căci ce profit am fi avut dacă noi am fi rămas acolo unde El ne-a văzut? N-am fi zăcut noi tot acolo? Deci, care e acel lucru mai mare? Când am văzut noi îngeri suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului?...

Propovăduitorii buni, care îl predică pe Hristos, sunt ca îngerii lui Dumnezeu; ei suie şi coboară peste Fiul Omului. Luaţi spre exemplu Pavel, care a urcat până la al treilea cer (2 Cor. 12, 2–4) şi a coborât atât de mult încât a dat lapte pruncilor (1 Cor 3, 1–2) …

Luaţi spre exemplu tatăl care este bine instruit în vorbire, care este un mare orator, care face forumul să vibreze cu elocvenţa sa şi scaunele judecătorilor să tremure – dacă are un copil mic, la întoarcerea lui acasă îşi lasă la uşă elocvenţa juridică la care s-a suit şi în limbajul copilului coboară la micuţul lui... Dacă Domnul Însuşi a suit şi coborât, este evident pentru preoţii săi să suie prin imitaţie şi să coboare prin predică.

 (Fericitul Augustin, Tratat la Evanghelia după Ioan 7.22–23, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton).