Doi din părinți s-au rugat lui Dumnezeu, ca să-i încredințeze pe ei, la care măsură au ajuns. Și le-au venit lor glas zicând: în cutare sat al Egiptului este un mirean anume Evharist și femeia lui se numește Maria. Încă nu ați venit voi la măsurile acestora. Și sculându-se cei doi bătrâni, au mers în satul acela și întrebând, au aflat chilia lui și pe femeia lui și i-au zis ei: unde este bărbatul tău? Iar ea a zis: păstor este și paște oile. Și i-a băgat pe ei în chilie. Iar după ce s-a făcut seară, a venit Evharist cu oile și văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masă și a adus apă să le spele picioarele lor. Și i-au zis lui bătrânii: nu vom gusta ceva, de nu ne vei vesti nouă lucrarea ta. Și Evharist cu smerenie a zis: eu sunt păstor și aceasta este femeia mea. Iar bătrânii au stătut rugându-l pe el și nu a vrut el să le spună.

Și au zis lui bătrânii: Dumnezeu ne-a trimis pe noi la tine. Iar cum a auzit cuvântul acesta s-a temut și a zis lor: iată oile acestea le avem de la părinții nostri și orice spor va da Domnul să dobândim dintr-însele, facem în trei părți: o parte săracilor și o parte pentru iubirea și primirea de străini și a treia parte pentru trebuința noastră. Și de când am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu, nici ea, ci fecioară este și fiecare din noi deosebi se culcă, iar noaptea purtăm saci și ziua hainele noastre. Până acum nimeni din oameni acestea nu le-a știut. Și auzind s-au minunat și s-au dus slăvind pe Dumnezeu.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 71-72)