Aceste sfeșnice pentru o singură lumânare poartă însemnul proprietății domnești: „Miha ˂il˃ Griegore ˃ Sturza V.V” (*1794 – Ϯ1884); domnitorul Moldovei în perioada 1834 – 1849, tatăl său fiind Grigore Sturza, iar mama Maria Calimah. A fost căsătorit cu Elisabeta Rosetti și apoi cu Smaranda Vogoride. A avut o fiică bolnavă de epilepsie care a fost vindecată după ce a mâncat un măr cules din mărul care străjuia mormântul Sfântului Onufrie de la Sihăstria Voronei. Datorită acestei minuni, domnitorul a ordonat ca Sfântul Onufrie să fie scos din mormânt și depus într-o raclă în altarul mănăstirii Vorona.

În timpul domniei sale a desființat sclavia, eliberând țiganii de pe domeniile mănăstirești. După ocuparea turco-rusă a Țării Românești a fost semnată Convenția de la Balta-Miman (1 mai 1849), prin care Imperiul Rus și cel Otoman reglementau situația politică din cele două Principate Dunărene. După convenție, Mihail Grigore Sturza a fost înlocuit la tron de Grigore Ghica.

În cultul divin public, sfeșnicele sunt poziționate în fața iconostasului mare. Pe componenta centrală sfeșnicele au gravat herbul domnesc, hlamida surmontată de o coroană închisă, iar din ambele părți ale coroanei apar o sabie și un buzdugan. Central, pe fond de hermină, este un scut în care se află capul de zimbru cu o stea în 6 colțuri, între coarne, surmontat similar de o coroană. Mai jos se regăsește un filacter cu textul menționat de mai sus.

Bobeșa sub formă de tub are o ramforsare la bază și la vârf. La partea superioară are un diametru de 15 cm, cu perforații în formă de cruce cu brațele egale. Această zonă rotunjită se contină cu o alta tronconică, răsturnată, acoperită cu 10 limburi care pornesc dintr-un bulb cilindric împodobit cu nervuri verticale. Un modul de reducție leagă bulbul circular cu frize de palmete la extremități, decorat median cu o eșarfă foldată, repetată de 5 ori, legată de inele. Un nou modul de reducție asigurat de un bulb striat vertical, continuat cu un bulb similar, însă mai mare, face început unui balustru marcat cu un inel. În continuare, corpul devine mai voluminos, se ovoidează, are gravat herbul domnesc, terminându-se inferior cu o succesiune de limburi care se intrepătrund până la două inele striate vertical ce cuprinde un bulb cilindric încadrat de limburi și marcat median cu eșarfe care trec prin inele cu lacașuri centrale. Urmează piciorul lis, piramidal, care are la bază un perete vertical (h=4,5 cm), decorat cu flori, vrejuri și eșarfe aplicate prin cleme.

Înălțimea sfeșnicelor este de 125 cm, iar greutatea de 5,004 kg, respectiv 5,185 kg. 

Titlul metalului este 14 (argint) iar orfevrierul are inițialele „AN”. Procesul de obținere al acestor obiecte au implicat operațiile de turnare, ștanțare, montare aplice ștanțate, accente Niѐllo și gravare. 

Perechea de sfeșnice este propusă pentru a fi clasată în categoria tezaur, datorită realizării artistice deosebite, conținutului de metale nobile și a semnificației istorice.

În scopul expunerii muzeale aceste sfeșnice au fost supuse unui proces de conservare curativă de către subsemnata.

Sfeșnicele sunt expuse în ocnițele rondei sălii Baptisteriu din cadrul Muzeului Mitropolitan, unde vă invităm să le vizualizați pentru aspectul și frumusețea detaliilor.