În momentul în care copilul se zămisleşte, părinţii îi dau trup, iar Dumnezeu îi dă suflet. Îndată ce se naşte copilul, îndată ce se botează, Dumnezeu îi rânduieşte un înger păzitor şi copilul e ocrotit de Dumnezeu, de îngerul păzitor şi de părinţi. Pe măsură ce copilul creşte, părinţii sunt eliberați – într-o anumită masură – de răspundere. Şi când pe părinţi îi ia Dumnezeu, bineînţeles că îngerul păzitor continuă să-l ocrotească pe om, şi Dumnezeu de asemenea. 

Vedem totuşi că mulţi părinţi parcă nu ştiu toate lucrurile acestea (sau uită, din oarecare pricini, că există Dumnezeu, Care ocroteşte, şi că îngerul păzitor îi este alături copilului), şi se neliniştesc pentru copiii lor atât de rău, încât chiar se îmbolnăvesc! Noi însă, necredincioşii, prin faptul că ne tulburăm mult, punem piedici intervenţiei dumnezeieşti. De aceea, părinţii să facă pentru copiii lor tot ce se poate, însă încredinţându-i lui Dumnezeu, adică smerindu-se, şi lăsând deoparte armele lor omeneşti, fiindcă atunci Dumnezeu este deja dator, ca să zic aşa, să-i ajute pe copiii lor. Vreţi să-i aranjaţi singuri pe copiii voştri, iar lui Dumnezeu nu-I lăsaţi în seamă nimic, în vreme ce totul ar trebui de fapt lăsat în seama lui Dumnezeu bineînţeles, fără a înceta să vă îngrijiţi şi voi, dar fără să daţi grijii voastre prea multă însemnătate. Dacă Dumnezeu nu-i va binecuvânta pe copii, voi singuri ce veţi reuşi să faceţi?... Agitându-vă nu veţi face nimic temeinic, iar Dumnezeu nu va face nimic pentru ei în locul vostru. În loc de bine va ieşi rău.

De vreme ce Preabunul Dumnezeu Se îngrijeşte de folosul nostru sufletesc şi pentru mântuirea noastră mai mult decât noi înşine, trebuie să căutăm totdeauna odihnă de gândurile care ne tulbură în bunătatea şi atotputernicia dumnezeiască – iar prin grija nepotrivită şi teama nelalocul ei nu vom putea izbândi nimic. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

(Cum să educăm ortodox copilul – 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la Sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 169)