Domnul este singurul care poartă toate grijile noastre, toate greutăţile noastre, tot zbuciumul, toate slăbiciunile şi neputinţele trupeşti şi sufleteşti. El este Cel ce le poate duce pe toate, căci este tare şi atotputernic - cu alte cuvinte, toate câte s-au adunat grămadă asupra noastră şi le purtăm în cuget trebuie să le predăm Domnului şi să ne despovărăm. Să ne predăm prin rugăciune. Acesta-i ţelul rugăciunii, să ne unim cu Domnul şi să nu ne grijim pentru ziua de mâine, aşa cum spune El: „Ajunge zilei răutatea ei!” (Mt. 6, 34). Aşadar, să nu ne îngrijim pentru ziua de mâine. Dar noi ne îngrijim mult nu numai pentru ziua de mâine, ci şi mai departe, şi astfel ne îngreunăm. Însă suntem fiinţe gânditoare, făcute numai pentru povara unei singure zile.

(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, pp. 167-168)