În anumite cazuri trebuie să ştiţi să scurtaţi pravila. Şi nu sunt puţine asemenea cazuri în viaţa de familie. Când treburile nu vă îngăduie să săvârşiţi pe deplin pravila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiţi. Pravila nu este partea esenţială a rugăciunii, ci este numai partea ei exterioară. Principalul lucru este rugăciunea minţii şi a inimii către Dumnezeu, înălţată cu slavoslovie, mulţumire şi cerere... şi, în cele din urmă, cu lăsarea în întregime în voia Domnului. Când există asemenea mişcări în inimă, există şi rugăciune în inimă, iar când ele nu există, nu există nici rugăciune, chiar dacă aţi stărui zile întregi la pravilă.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 21)