Desigur, unul dintre factorii cei mai importanţi care cimentează căsătoria, familia, este comunicarea dintre soţi. Dacă soţul şi soţia comunică puţin unul cu celălalt, în scurtă vreme nu vor mai avea mare lucru în comun şi îi va lega numai obişnuinţa vieţii de familie.

Uneori poţi să auzi de la soţi că nu comunică decât puţin, că interesele şi hobby-urile lor nu coincid, că au puţine lucruri în comun, că aproape nu au teme comune de discutat – însă comunitatea de interese apare tocmai în cadrul comunicării, când manifestăm interes sincer faţă de celălalt şi în cursul discuţiei aflăm care sunt interesele lui, preocupările care-i umplu viaţa.

Soţul şi soţia sunt oameni între care există cea mai mare apropiere posibilă, iar ei nu trebuie să fie unul pentru celălalt terra incognita... Or, să afli ceva nou despre celălalt, să îi devii mai apropiat, poţi doar comunicând cu el. Avem de-a face cu un fel de cerc vicios: dacă soţii vor să aibă comunitate de interese, trebuie să comunice; ca să comunice, trebuie să aibă teme de discuţie şi interese comune.

Aşadar, trebuie să ne interesăm mai mult de jumătatea noastră. Nu o dată m-am convins din proprie experienţă şi din exemplul altor familii că această comunitate de interese şi teme de discuţie apare de-a lungul vieţii conjugale, deşi, bineînţeles, este foarte bine dacă între cei doi există încă dinainte de căsătorie interese comune, o sferă de comunicare comună.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 99-100)