Bineînţeles, nici ortodocşii credincioşi nu sunt scutiţi în viaţa familială, conjugală, de ispitele, încercările şi furtunile care pândesc orice familie obişnuită. Se poate spune că aproape orice familie trece în viaţă prin aceleaşi greşeli, într-o măsură mai mare sau mai mică. Unii depăşesc cu succes aceste dificultăţi, se călesc în ele, dobândind o şi mai mare dragoste reciprocă; alţii, din păcate, se frâng.

O familie ortodoxă are însă arme puternice: credinţa în Dumnezeu, rugăciunea unuia pentru celălalt şi, bineînţeles, harul şi binecuvântarea primite prin Taina Cununiei. Soţii nu mai sunt singuri: cu ei este Dumnezeu!

De regulă, oamenii aflaţi departe de credinţă consideră cununia pur şi simplu un ritual frumos. Se cunună toţi: starurile de cinema, reprezentanţii show-business-ului. Totul este foarte frumos: lumânările, icoanele, preotul şi limuzina albă lângă biserică. În vremurile noastre de superstiţii şi ocultism a apărut încă un mod de a înţelege Taina Cununiei: ca pe o lucrare magică ce-i leagă pe soţi pentru vecie, independent de felul cum se vor comporta. Majoritatea oamenilor chiar aşa şi înţeleg toate Tainele şi ritualurile bisericeşti: „Popa o să facă ceva, o să stropească, o să şoptească, şi totul o să-mi meargă bine”, iar ei înşişi nu vor să depună nici un efort.

De ce sunt greşite concepţiile acestea? Pentru că fără eforturile şi rugăciunea noastră nici o Taină nu o să ne aducă vreun folos. Şi nu numai Tainele, ci nici o rugăciune bisericească – de exemplu, sfinţirea maşinii. Când sfinţesc un automobil obisnuiesc să întreb: „De ce lipiţi iconiţe în maşină pe panoul de bord?” De regulă mi se răspunde: „Păi, ca să apere maşina ş.a.m.d.” Răspuns greşit! Icoanele se află în maşină ca îndată ce ne-am aşezat la volan să ne amintim: „Am uitat să facem rugăciune înainte de a pleca la drum!” Dacă omul îşi va aminti asta, Domnul îl va ajuta. Dumnezeu nu ne mântuieşte fără noi.

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 111-112)