Familia este un organism unitar, iar soţii trebuie să ştie să interacţioneze, să slujească în mod coordonat unul altuia şi scopului lor comun.

Există o alegorie care spune că i-a fost arătat cuiva iadul, pe urmă Raiul. La început, a văzut o uriaşă sală de ospeţe, în care mesele crăpau de greutatea mâncărurilor, dar toţi mesenii aveau legate de mâini furculiţe şi cuţite de un metru, cu care nu puteau să ducă mâncarea la gură. Istoviţi, se străduiau iar şi iar să apuce mâncarea cu furculiţa, rănindu-i pe toţi cei din jur şi murdărindu-se din cap până în picioare, dar nu reuşeau să bage nimic în gură.

După aceea, omului nostru i-a fost arătat Raiul. Spre marea lui mirare, a văzut aceeaşi sală magnifică şi tot oameni cu furculiţe şi cuţite de un metru, însă aceştia arătau sătui şi mulţumiţi. S-a uitat mai bine şi a văzut că ei îşi mişcau furculiţele cu îndemânare, dar nu încercau să-şi bage singuri ceva în gură, ci îi hrăneau pe ceilalţi, întrebându-i ce ar mai dori.

Această parabolă se aplică foarte bine în viaţa de familie, în căsnicie trebuie să procedezi în aşa fel încât să-ţi fie bine nu numai ţie, ci tuturor membrilor familiei, să ajuţi, să sprijini, să dai dovadă de compasiune. Viaţa noastră de familie va deveni atunci Raiul pe pământ, dar putem cu uşurinţă s-o transformăm în iad, dacă ne gândim numai la noi înşine.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 75-76)