În primul rând, este potrivit să ne amintim remarcabilele cuvinte: „Cununiile se săvârşesc în Ceruri”. În ele este exprimată pe scurt şi cu har credinţa în faptul că unirea plănuită de Dumnezeu a doi oameni prin căsătorie nu poate fi rod al patimilor. Ea trebuie să aibă, şi are, un conținut esenţial, fiinţial, care iese din cadrul problemelor morale, sociologice şi juridice. Învăţătura ortodoxă despre căsătorie afirmă că adevărata căsătorie ortodoxă este o Taină, adică eveniment duhovnicesc, care aparţine realităţii duhovniceşti, fiinţării duhovniceşti. (...)

Atât primii creştini, cât şi conştiinţa bisericească a vremii noastre nu concep căsătoria fără acea lucrare aparte a Bisericii, care se cheamă Taină, având putere făcătoare de minuni, harică, şi dându-i omului darul unei fiinţări noi. (Protoiereul Vladimir Vorobiev)

(Cum să ne întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 22-23)