Prima perioadă este una de rodaj, de adaptare a soţilor unul la celălalt. Cei dintâi ani de căsnicie constituie o şcoală a relaţiei dintre ei, în care tinerii trebuie să înveţe răbdarea, smerenia, dragostea şi conlucrarea. Această perioadă e foarte importantă pentru toată viaţa de familie ulterioară, ea pune temelia pe care se clădeşte viaţa de familie. În Vechiul Testament, atunci când un tânăr se căsătorea, un an întreg nu era luat la război şi nu i se impuneau nici un fel de îndatoriri obşteşti.

În Israelul antic, familiei, în general, i se acorda o uriaşă însemnătate, şi soţii erau datori în acea perioadă să facă „şcoala tânărului luptător”, pentru ca mai apoi căsnicia lor să fie trainică şi fericită. „Dacă cineva şi-a luat femeie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se pună nici o sarcină; lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe care a luat-o” (Deuteronom 24, 5).

Tinerii soţi întemeiază o familie având fiecare caracterul său, obiceiurile sale, vederile sale, experienţa sa de viaţă din casa părinţilor. Ei au nevoie neapărată să devină una în căsătorie, să-şi îndepărteze propriile asperităţi – pe scurt, să se ajusteze unul la celălalt, ca piesele unui mecanism nou în perioada de rodaj.

De pildă, o maşină nouă nu poate fi solicitată la maximum până când nu se rodează, nu se poate merge cu ea la viteză mare, până când toate pinioanele, pistoanele şi supapele nu ajung să interacţioneze perfect.

La fel şi în căsnicie: în primii ani de viaţă comună, cei doi au nevoie de o prudenţă şi răbdare deosebite. Nu toţi străbat cu succes perioada de adaptare, şi de aceea în primii trei ani de căsătorie au loc cele mai multe divorţuri. Din păcate, mulţi tineri nu rezistă la acest prim examen. Cauzele sunt multiple: şi lipsa de maturitate, proasta pregătire pentru viaţa de familie şi egoismul amândurora, deoarece căsătoria nu este doar o petrecere plăcută a timpului împreună, ci în primul rând o purtare reciprocă a poverilor.

Odată, am citit următoarea definiţie a crizei: „Criza e o perioadă când tot ce era ascuns şi ne strica viaţa iese la iveală”. Ca atare, această perioadă trebuie folosită pentru a ne îndrepta greşelile. Trebuie să ne punem mai ales întrebarea următoare: „Care sunt trăsăturile de caracter şi obiceiurile care îmi creează dificultăţi în viaţa de familie, pe care trebuie să mi le corectez?”.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 150-151)