Familia creştină se clădeşte pe respect. Soţia trebuie să-şi cinstească, să-şi respecte bărbatul ca pe un cap al familiei ce este; soţul trebuie să-şi respecte soţia, să se îngrijească de ea; copiii trebuie să-i cinstească pe părinţi.

Cinstirea aceasta nu trebuie să fie de genul: „O să-l cinstesc pe acest om fiindcă se poartă demn şi merită respect, iar dacă nu va merita nu este deloc obligatoriu să îl cinstesc”. Să ne amintim că demnitatea omului este determinată de atitudinea noastră faţă de el, căci până şi valoarea lucrurilor pur materiale este determinată exclusiv de felul în care oamenii le privesc, de preţuirea pe care le-o dau. (...)

Garry Smalley, specialist american în problemele familiei şi căsniciei, dă un exemplu asemănător şi îl comentează astfel: „Atunci când în casă prinde rădăcini cinstirea, în câteva zile ori săptămâni încep să se schimbe şi sentimentele tale. La fel ca înainte, soţul tău nu se deosebeşte exterior de o vioară veche şi scorojită, dar dacă vei începe să te porţi cu el cum te-ai purta cu o vioară Stradivarius, viaţa ta – şi a lui – se va schimba în bine”.

Soţii trebuie nu numai să respecte ei înşişi ierarhia familială, ci să-i înveţe şi pe copiii lor să facă acelaşi lucru. 

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 91-92)