Să revenim, însă, la diferenţa dintre reacţia la stres a bărbatului şi cea a femeii. Eu cred că principalul – atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – este să înţelegem că suntem diferiţi şi să nu luăm aceste diferenţe şi particularităţi ale noastre drept jigniri la adresa proprie, fiindcă se poate crea tocmai această impresie.

Venind de la muncă, bărbatul nu vrea să stea de vorbă cu soţia, se întinde pe canapea, iar femeii i se pare că el este foarte lipsit de atenţie faţă de ea, pe când soţului, dimpotrivă, îi displace că soţia se gândeşte doar la sine şi începe să-l sâcâie cu tot felul de discuţii despre tot felul de fleacuri atunci când el vrea să se odihnească, să se refacă.

Atât soţii, cât și soţiile trebuie să fie atenţi unul faţă de celălalt: soţia să-i dea soţului posibilitatea de a se odihni, de a rămâne puţin singur şi să nu năvălească peste el cu discuţii şi rugăminţi, iar soţul să ţină minte că femeia iubită are nevoie din partea lui de comunicare şi de atenţie. Nici măcar unui bărbat foarte obosit n-ar trebui să-i vină greu să-şi îmbrăţişeze soţia atunci când vine acasă, să-i spună câteva vorbe tandre şi s-o asculte câteva minute, iar după ce s-a odihnit puţin şi s-a refăcut trebuie să comunice cu ea, discutând, de pildă, felul în care a trecut ziua de față.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, p. 44)