Adolescența și procesul dobândirii independenței
E de la sine înţeles că procesul de independenţă nu va fi întotdeauna lin. Părinţii ori nu înţeleg nevoia adolescenţilor de a fi diferiţi, ori nu vor să o permită, deoarece o percep ca pe o lipsă de dragoste şi de interes din partea acestora.
Prefacerile interioare de la copil la adult conţin dobândirea independenţei ca element fundamental.
Prin aceasta nu înţelegem doar formele exterioare ale independenţei (adică cele care îl conduc pe tânăr către o independenţă economică sau dacă are libertate de mişcare), ci starea de independenţă sufletească, psihică, capacitatea de a dispune de propria gândire şi judecată, adică să ia hotărâri, să se distingă de părinţii lui; cu alte cuvinte, să formeze o identitate care îi aparţine lui. Este vorba, în principal, de un fenomen afectiv în care, desigur, intervine şi gândirea.
De la naştere, pe întreaga durată a vieţii, omul se deschide şi se mişcă înspre lume, dar paşii decisivi încep în adolescenţă.
„Procesul dobândirii identităţii din partea adolescentului şi al căutării noilor obiecte de iubire în afara familiei are drept consecinţă relaxarea legăturilor afective şi micşorarea dependenţei faţă de părinţi, care, până atunci, constituiau principala sursă a hranei afective a adolescentului.”
Această aşezare nu se petrece deodată, ci treptat şi, desigur, diferă în funcţie de vârstă. „În prima fază a adolescenţei, tânărul este interesat mai ales de a-şi slăbi dependenţa faţă de părinţi, aşa încât să poată ieşi din etapa copilăriei. La mijlocul adolescenţei, este preocupat de a se «implementa» pe sine între cei de o vârstă cu el. În a treia fază a adolescenţei, lucrarea cea mai importantă este mişcarea de deschidere către lume, într-un fel în care să se simtă autodeterminat.”
E de la sine înţeles că procesul de independenţă nu va fi întotdeauna lin. Părinţii ori nu înţeleg nevoia adolescenţilor de a fi diferiţi, ori nu vor să o permită, deoarece o percep ca pe o lipsă de dragoste şi de interes din partea acestora. Deseori se înregistrează reproşuri, nemulţumiri şi nelinişti datorate înrâuririlor dăunătoare pe care adolescenţii le primesc departe de părinţii lor.
(Pr. Vasilios Thermos, Primăvară înnegurată: pentru o înţelegere a adolescenţei, traducere din limba greacă de Pr. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, pp. 74-75)
Cele mai bune jucării sunt cele naturale
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro