Copiii îşi deschid inimile delicate în Taina Spovedaniei

Într-un anume fel, păstorul care spovedeşte şi copilul care se pregăteşte de spovedanie se aseamănă unui neurochirurg şi pacientului său – o singură mişcare greşită poate compromite definitiv organul operat. Şi în acest caz, e nevoie de o delicateţe deosebită, de sensibilitate, de atenţie, şi nu de a tăia pe viu rana celui ce stă înainte.

Starea copilului la spovedanie trebuie să fie de maximă deschidere a minţii şi a inimii, asemenea petalelor unei flori, deschise spre căldură şi lumină. Se creează astfel o atmosferă deosebită la care copilul va răspunde cu credincioşie, cu dorinţa de deschidere a inimii.

Şi în acest caz, e nevoie de o delicateţe deosebită, de sensibilitate, de atenţie, şi nu de a tăia pe viu rana celui ce stă înainte. Folosirea tuturor medicamentelor în acelaşi timp poate duce la agravarea bolii, şi nu la o uşurare a ei.

Într-un anume fel, păstorul care spovedeşte şi copilul care se pregăteşte de spovedanie se aseamănă unui neurochirurg şi pacientului său – o singură mişcare greşită poate compromite definitiv organul operat.

Când simţim o mireasmă plăcută, înţelegem că undeva în apropiere se află o grădină de trandafiri. Aşa şi cu căldura sufletească ce încălzeşte sufletul: ea mărturiseşte despre faptul că Preabunul Dumnezeu se află aproape de noi şi El acţionează prin harul preotului.

(Preot Maxim Kozlov, Spovedania copiilor. Sfaturi practice pentru preoţi, părinţi şi copii, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, 2014, p. 69)

De la același autor

Ultimele din categorie