Cunoaşterea lui Dumnezeu și cunoştinţele despre Dumnezeu sunt lucruri diferite. Întrebările și îndoielile îl macină pe om din tinereţe. Cum pot să răspundă părinţii acestor întrebări și, legat de aceasta, ar trebui oare realizată o catehizare casnică?

Sigur că în cadrul vieţii unei familii ortodoxe este necesară citirea Evangheliei. Dacă părinţii citesc Evanghelia în mod regulat, atât pentru ei, cât şi pentru copii, la fel de firesc va fi să povestească, iar mai târziu să citească Sfânta Scriptură copiilor lor.

Dacă Vieţile Sfinţilor nu reprezintă un izvor istoric pentru noi, ci o necesitate a sufletului, atunci vom găsi acolo, fără greutate, ceea ce e bine să-i citim copilului, în concordanţă cu vârsta lui şi cu pregătirea de a primi în inimă cele citite.

Dacă şi adulţii tind să participe conştient la slujbele bisericeşti, atunci ei le vor povesti copiilor despre ce anume se întâmplă la Liturghie. Începând să le explici copiilor cuvintele rugăciunii Domnului, Tatăl nostru, trebuie să încerci să ajungi şi la Simbolul de Credinţă, explicându-le de ce anume cred şi în ce cred, ce este Dumnezeu, Cel în Treime slăvit, cum pot exista Irei Ipostase ale Unui singur Dumnezeu şi pentru ce a pătimit Mântuitorul Iisus Hristos.

An după an, convorbire după convorbire şi slujbă după slujbă, nivelul de complexitate al celor expuse trebuie să crească, iar apropierea de Biserică să fie din ce în ce mai mare. Dacă vom realiza o astfel de catehizare casnică, atunci dobândirea propriei credinţe va fi un proces firesc, o parte din viaţă, iar nu o şcoală plictisitoare, care trebuie terminată în opt, doisprezece sau mai mulţi ani.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia - ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 192-193)