Sinceritatea rugăciunii copiilor ‒ Alfabetul pentru Dumnezeu

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, părintele a găsit un copil care spunea ceva, și și-a dat seama seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. 

– De ce tot repeți literele?
– Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunse copilul.

Într-o zi, un preot a auzit o voce in biserică, dar cuvintele nu se înțelegeau.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, părintele a găsit un copil care spunea ceva, și și-a dat seama seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul.

Atunci preotul l-a întrebat:

– De ce tot repeți literele?

– Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunse copilul.

– Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci Îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie…

„Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da. Oare niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug s-a săvârșit laudă?” (Matei 21, 16)

Sursa: marturieathonita.ro/sinceritatea-rugaciunii-copiilor

Ultimele din categorie