Am zece ani. Cum să nu mă plictisesc în biserică?

Creşterea copiilor

Am zece ani. Cum să nu mă plictisesc în biserică?

Când simţi că vine plictiseala, să zici: „Doamne, cum să fac eu acum să nu mă plictisesc? Doamne, vino Tu în plictiseala mea şi schimbă Tu această plictiseală în altceva!”. Roagă-i pe părinţii tăi şi pe părintele duhovnic să te ajute să înţelegi ce se întâmplă în Sfânta Liturghie. 

Dacă ai vârsta de zece ani, eşti încă mititel sau mititică şi nu poţi să faci ce fac eu de nu mă plictisesc niciodată nicăieri, darămite în biserică. Tu, aşadar, să faci aşa: să transformi această întrebare în rugăciune. Când simţi că vine plictiseala, să zici: „Doamne, cum să fac eu acum să nu mă plictisesc? Doamne, vino Tu în plictiseala mea şi schimbă Tu această plictiseală în altceva!”. Roagă-i pe părinţii tăi şi pe părintele duhovnic să te ajute să înţelegi ce se întâmplă în Sfânta Liturghie. Acolo se întâmplă lucruri absolut minunate şi, dacă nu auzim despre ele, nu putem nici să le vedem şi să le trăim. E nevoie de cateheză. Şi avem nevoie ca noi, cei maturi, să trăim cu adevărat în Duh Sfânta Liturghie ca să le facem „poftă” şi copiilor noştri. Am să mă rog şi eu pentru tine. Doamne, ajută-i pe toţi copilaşii noştri să reziste ispitelor inerente acestei vârste şi celei ce urmează.

Acum, copilul intră în etapa în care nu-L mai vede pe Dumnezeu şi nu-I mai simte prezenţa aşa cum trăia în prima copilărie, dacă a fost conceput, născut şi crescut în Biserică. Acum se apropie vertiginos vârsta aceea cumplit de grea, numită adolescenţă, în care totul se modifică. Mulţi adolescenţi nu se mai plictisesc în biserica, fiindcă nu mai vin la biserică! Aveţi nevoie, părinţii trupeşti şi cei duhovniceşti, de multă răbdare, înţelegere şi tact pedagogic născut din rugăciune. Iar voi, copii, să vă rugaţi şi astfel: „Doamne, la vârsta asta mi se întâmplă asta şi asta, simt asta și asta. Sunt confuz și dornic mereu de ceva nou şi extraordinar. Sunt chinuit de impulsuri noi, necunoscute. Te rog, nu mă lăsa să mă lepăd de Tine, nu mă lăsa să mă despartă de Tine nici plictiseala, nici distracţia, nici bravura și nici frica. Orice aș face și as simţi,Tu, Doamne, fii cu mine! Vreau să trăiesc toate ale tinereţii, dar să nu mă las de Tine, să rămân în Biserica Ta, să mă spovedesc în continuare...”. Pericolele vieţii fără Dumnezeu sunt foarte mari, copii dragi. Ţineţi minte că El nu vă părăseşte orice aţi face. Nu-L părăsiţi nici voi, orice aţi face. Furtunile adolescenţei vor trece şi de voi depinde dacă pagubele vor fi mari sau mici. Curaj!

(Monahia Siluana Vlad, Cum să ne aflăm odihna de la gânduri, Editura Doxologia, Iași, 2019, pp. 57-58)

Îți mai recomandăm și: (Video) Maria, 10 ani: Este bine dacă citesc povești religioase în timpul Sfintei Liturghii?