Televiziunea a ajuns un intermediar în legăturile dintre părinţi şi copii

Televizorul introduce păreri, diferite idei, stimuli, mesaje şi într-un fel de multe ori devine babysitter, are grijă de copii atunci când părinţii vor puţină linişte sau când au ceva de făcut.

Este o realitate faptul că familia în Grecia se găseşte în centrul schimbărilor generale ale ultimelor decenii, schimbări sociale şi ideologice. Foarte multe idei au trecut graniţele şi au ajuns în sufletele oamenilor. Aceste idei au influenţat modul nostru de viaţă, de înţelegere, mentalităţile. Au creat noi teme în legăturile dintre soţi şi în cele dintre părinţi şi copii.

Apoi, să nu uităm transformările sociale şi economice care au survenit.

Cred că putem redesena imaginea dominantă cu 30 de ani în urmă, în oraşul şi satul tradiţional grecesc: copilul care petrecea puţin timp în casă, se juca cu copii de aceeaşi vârstă în curte, în vecinătăţi, existau casele cu familii mari, case învecinate. Şi lucrurile curgeau într-un anume ritm, bun sau rău, în orice caz aveau un anume drum. Stimulii exteriori erau foarte puţini. Nu exista televizorul.

Şi brusc, în puţini ani, se petrece o schimbare radicală de situație, se măresc oraşele, se înmulţesc maşinile. Copilul este nevoit să stea mai mult timp închis în casă. Intră televizorul în case, părinţii încep să piardă din timpul lor, exact în clipa când era mai mult nevoie să-l folosească pentru copiii lor, care stau mai mult în casă. Mama se angajează, tatăl este mult mai ocupat, poate chiar cu al doilea serviciu, fac excursii, drumeţii, petrec weekend-uri, şi aşa începe să se instaureze această criză în legătura dintre părinţi şi copii, în cadrul societăţii, precum aţi spus. Părinţii nu mai comunică îndeajuns cu copiii.

Mai mult decât atât, odată cu introducerea televizorului avem un element în plus. Televiziunea reprezintă un intermediar în legăturile dintre părinţi şi copii. Reprezintă într-un fel noul centru al familiei. Familiile se strâng în jurul televizorului şi privesc cu toţii în paralel, în loc să se privească unul pe altul. Televizorul introduce păreri, diferite idei, stimuli, mesaje şi, într-un fel, de multe ori devine babysitter, „are grijă” de copii atunci când părinţii vor puţină linişte sau când au ceva de făcut. 

Intervin deci multe schimbări în viaţa noastră, a familiei contemporane, care influenţează legăturile dintre părinţi şi copii. Această închidere în casă şi efectul televizorului îi fac, de asemenea, pe copii prea nervoşi, prea sensibili.

(Preot Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creștere sănătoasă a copiilor, Editura Sophia, București, 2009, pp. 9-10)

De la același autor

Ultimele din categorie