În epistolele lor, Apostolii vorbesc despre poziția subordonată a femeii în căsnicie. Prin aceasta, ei nu o înjosesc, ci au în vedere originea ei şi natura ei, mai complicată şi mai slabă, care cere o ocrotire deosebită. N-a fost zidit bărbatul pentru femeie, scrie Apostolul, ci femeia pentru bărbat (ca prieten şi ajutor al lui). Totuşi, nici femeia fără băr­bat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul, căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu (I Corinteni 11, 9; 11-12).

Din poveţele apostolice citate aici se vede ati­tudinea creştinismului primar faţă de căsnicie. Soţul şi soţia sunt în faţa lui Dumnezeu colabora­tori. Ei sunt cu desăvârşire egali, ca părtaşi ai Îm­părăţiei lui Dumnezeu şi ca moştenitori ai vieţii veşnice, dar nu se pierde dintre ei nici deosebirea determinată de natura lor, de originea lor şi de vina pe care o are fiecare dintre ei în cădere. Femeia a fost zidită ca să-l ajute pe bărbat, şi din bărbat (din coasta lui), iar bărbatul nu a fost zidit pentru femeie şi din femeie (cu toate că se naşte din fe­meie).

Întru totul egală cu bărbatul, din perspecti­va semnificaţiei sale umane şi a planului dumne­zeiesc, femeia este în planul practic ajutor al lui şi depinde de el, iar bărbatul este capul femeii, ca să vieţuiască după voia lui Dumnezeu, după cum se spune într-una dintre rugăciunile din rânduiala Tai­nei Cununiei. (Episcopul Alexander Mileant)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție, de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 57-58)