Sărbătoarea bucuriei împărtăşite în familie

Sfintele sărbători ale Crăciunului reprezintă o perioadă încărcată de trăiri afective foarte intense. De la bucuria Naşterii Mântuitorului la bucuria aproape copilărească de a face/de a primi daruri, de a împodobi bradul, de a cânta şi a asculta colinde, de a fi împreună cu cei dragi, aceste stări ne umplu şi uneori ne copleşesc sufletul.

Crăciunul reprezintă însă şi sărbătoarea bucuriei împărtăşite. Fericirea noastră se amplifică şi uneori se hrăneşte din bucuria celor apropiaţi. În acelaşi mod ea poate fi ştirbită în momentul în care cei dragi nu reuşesc să se bucure sau nu reuşesc să se bucure în acelaşi mod ca noi. Nutrim, uneori în mod secret, dorinţa ca ceilalţi, în special cei apropiaţi, să ne împărtăşească bucuriile, să rezoneze sufleteşte la fel ca noi şi să aibă acelaşi mod de a se manifesta cu al nostru. Într-un fel, Crăciunul ne conectează în mod direct cu copilul din noi, cu acea parte a personalităţii noastre pe care de cele mai multe ori o reprimăm, o ignorăm, prinşi fiind de responsabilităţile cotidiene. Astfel, copilul din noi, sintagmă prin care înţelegem partea ce ne oferă un mare potenţial de energie, bucurie şi creativitate, este scos la lumină şi se manifestă în situaţii în care nici nu ne-am aştepta. Devenim de sărbători mai buni, dar şi mai sensibili, mai uşor de impresionat şi mai receptivi la stările celor din jurul nostru. Suntem mai exuberanţi, mai expansivi, dar şi mai uşor de rănit printr-un gest, cuvânt sau o părere neîmpărtăşită.

Planificare sau spontaneitate?

Deşi am putea crede că bucuria este un sentiment plăcut, care îi uneşte pe cei ce îl resimt, ne dăm seama că ceea ce uneşte este modul în care trăim această stare, cum o manifestăm faţă de cei din jurul nostru, precum şi aspectele care ne-o activează. Putem să ne bucurăm şi cu toate acestea să trăim fiecare un Crăciun diferit, în funcţie de modul în care ne raportăm la această sărbătoare.

În familie, între cei doi soţi pot să apară astfel de diferenţe, care privite în mod rigid pot duce la tensiuni, conflicte şi pot întuneca bucuria sărbătorilor. De multe ori, unul dintre soţi se bucură de Crăciun ca de o ocazie în plus de a face cadouri frumoase celor dragi, în timp ce celălalt priveşte această sărbătoare ca un prilej de renaştere spirituală, duhovnicească. Chiar şi cadourile, modul de a le oferi şi semnificaţia ce li se acordă pot deveni motiv de divergenţe. Unul dintre parteneri poate dori să ofere cadouri simbolice, creative, uneori confecţionate de el însuşi şi acordă o importanţă deosebită mesajului pe care îl transmite astfel. Celălalt partener poate dori să ofere cadouri scumpe, care să îi surprindă cât mai mult pe cei apropiaţi. Aproape de fiecare dată unul dintre soţi va fi mai econom, planificând riguros resursele familiei, în timp ce celălalt va dori să se bucure de momentul sărbătorilor şi să cheltuie bani fără a se mai gândi la cele ce urmează. Planificarea în cazul său ar putea să ştirbească din spontaneitatea bucuriei. Alte diferenţe pot apărea în ceea ce priveşte modul de petrecere a Crăciunului. Unul dintre soţi se poate simţi cel mai bine atunci când de sărbători pleacă în excursii sau organizează petreceri cu  mulţi invitaţi, în timp ce celălalt îşi doreşte o atmosferă intimă, în cadrul familiei. Exemplele ar putea continua la nesfârşit întrucât, oricât de multe puncte de vedere comune ar avea, oricât de mult s-ar armoniza, oamenii sunt totuşi diferiţi. Şi dacă se întâmplă ca de sărbători să vă confruntaţi cu astfel de diferenţe, nu le lăsaţi să vă strice bucuria. Priviţi-le în mod flexibil, creativ, cu multă îngăduinţă şi acceptare. În fond, Crăciunul este şi o sărbătoare a iertării şi a îngăduinţei! Amintiţi-vă că scopul principal este de fapt acela de a vă bucura împreună cu soţul/soţia, şi nu de a-i schimba acestuia/acesteia manifestările, preferinţele şi opiniile!

Sugestii pentru un Crăciun liniştit…

Iată şi câteva sugestii pe care le puteţi pune în practică şi care, fără a avea pretenţia de a fi „soluţia perfectă”, pot destinde mult atmosfera în familie:

- nu considera şi nu afirma faţă de partener că modul vostru de a privi sărbătorile este cel bun, „normal”, „cum se cuvine”…  sau alte calificative de acest fel, care împart în mod artificial lucrurile în bune şi rele şi vă situează de fiecare dată de cealaltă parte a baricadei;

- nu încerca să impui, în noua ta familie, tradiţii şi obiceiuri ce erau nelipsite din casa părinţilor tăi. Deşi unele din aceste obiceiuri ar putea să-ţi fie de folos, nu uita că ceea ce aveţi acum este o nouă familie, care îşi formează propriile tradiţii;

- învaţă să pui pe primul plan şi nevoile partenerului. Mai ales de Crăciun s-ar putea să simţi o bucurie mai mare atunci când soţul/soţia este mulţumit/-ă, împăcat/-ă, decât atunci când obţii tot ceea ce îţi doreşti, exact în modul în care îţi doreşti;

- fii receptiv/-ă la modul în care celălalt priveşte cadourile. În special dacă obişnuieşti să fii mai econom, calculat, asigură-te că soţul/soţia poate să ofere cadouri aşa cum îşi doreşte. Planifică o sumă de bani suficientă care să permită acest lucru;

- încearcă să fii împăcat/împăcată cu deciziile pe care le iei în ceea ce priveşte petrecerea Crăciunului. Chiar dacă sunt anumite lucruri care nu se întâmplă exact aşa cum ai visat, încearcă să nu laşi acest fapt să îţi strice sărbătorile. Nu te irosi în reproşuri şi regrete inutile;

- nu în ultimul rând, învăţaţi să vă iertaţi unul pe celălalt, să vă amintiţi de lucrurile care v-au adus împreună şi v-au făcut să simţiţi şi să gândiţi că „el/ea este alesul/aleasa”.

Nu uitaţi, de asemenea, că sărbătorile de Crăciun sunt o ocazie de a vă apropia mai mult de Mântuitorul Hristos, singurul care vă poate aduce „bucuria pe care nimeni nu o va lua de la voi”.

De la același autor

Ultimele din categorie