Căsnicia – o alegere conștientă și asumată

Căsnicia noastră reprezintă nu şansă, nu întâmplare, ci alegerea noastră şi efortul nostru comun. Domnul ne-a dat raţiune, ne-a dat voinţă, ne-a dat posibilitatea de a ne realiza dragostea, însă corectitudinea alegerii noastre ţine de noi.

Sarcina căsătoriei, a legăturii conjugale, este aceea de a reface ceea ce constituia cândva un singur organism. Eva, prima femeie, a fost luată din Adam, adică cei doi erau cândva un tot unitar – însă şi despărţiţi au fost chemaţi să se completeze unul pe celălalt. Relatarea bibli­că nu are nici o legătură cu mitul androginilor, pe care zeii i-au împărţit în câte două jumătăţi – dar, din păcate, există oameni care cred că unde­va umblă jumătatea hărăzită numai şi numai lor şi că pe aceasta trebuie s-o găsească neapărat, iar dacă nu vor avea noroc şi n-o vor găsi, ci o vor găsi pe alta, cu aceea vor fi nefericiţi toată viaţa. Aceştia cred în predestinare, în ursită, în destin şi neagă liberul arbitru al omului, care i-a fost dat de Dumnezeu. Căsnicia noastră reprezintă nu şansă, nu întâmplare, ci alegerea noastră şi efortul nostru comun. 

Domnul ne-a dat raţiune, ne-a dat voinţă, ne-a dat posibilitatea de a ne realiza dragostea, însă corectitudinea alegerii noastre ţine de noi.

Alegerea soţului, respectiv a soţiei, se află, prin însemnătatea sa, pe locul doi după alegerea credinţei. Sfântul cneaz Vladimir a făcut când­va această alegere a credinţei, şi de ea a depins soarta întregii ţări: şi de alegerea noastră depind toată viaţa noastră ulterioară şi viaţa ulterioară a familiei noastre, a micului nostru stat.

Căsătorindu-ne, împlinim porunca lui Dum­nezeu: „Nu este bine să fie omul singur” (Facere 2,18) – şi trebuie să cerem ajutorul dumnezeiesc în aceas­tă cale, să ne rugăm ca Domnul să ne îndrume căsnicia spre mântuire şi să ne ajute să găsim un soţ bun, respectiv o soţie bună.

Există expresia: „Alege cu inima!” Bineînţeles, şi inima trebuie să participe la alegere, dar ea nu trebuie confunda­tă cu alte organe: dacă omul este orbit de patimă, de poftă, îi este foarte greu să ia o hotărâre corec­tă. Şi raţiunea trebuie să participe la alegere: nu vorbesc aici de căsătoria „din calcul”, ci de abordarea raţională a problemei alegerii, deoarece şi capacitatea de a gândi ne-a fost dată de Dum­nezeu.

De aceea, trebuie să dăm atenţie tuturor factorilor implicaţi: ce calităţi am vrea să vedem la viitorul soţ, respectiv la viitoarea soţie, din ce mediu social este ace(a)sta, din ce fel de familie provine şi multe altele.

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, Editura Sophia, București, 2014, p. 85-86)

De la același autor

Ultimele din categorie