Faptele dezvăluie ce-i în inima omului – cu cine te însoțești?
Persoana stricată la caracter îţi pare vestită şi de neam bun, îţi spune cuvinte plăcute, totuşi prefăcătoria inimii sale poți s-o deduci din consecinţa faptelor. Nu din vorbe, ci din fapte se vede dacă este om. În sfârşit, mulţi se grăbesc să-şi ascundă patimile şi să pară că sunt bărbaţi minunaţi, dar numai în anumite ocazii.
Foloseşte-te de tovărăşia bărbaţilor desăvârşiţi la caracter; în relaţiile cu ei să se desfăteze sufletul tău şi să nu întorci urechile tale de la convorbirile cu ei. Căci cuvintele lor sunt cuvintele vieţii şi sănătatea sufletească stăruie în aceia care tind spre ea cu plăcere. Precum soarele, răsărind, alungă întunericul, tot aşa învăţăturile sfinţilor înlătură întunericul din gândurile tale. Te rog să nu ocoleşti tovărăşia unor asemenea bărbaţi, ca astfel, prin sfaturile lor, mintea ta să fie ridicată la Cer, iar slava tumultuoasă a acestei lumi să nu te poată nărui, ci dimpotrivă, virtuţile sufletului să absoarbă mintea ta.
Fereşte-te de aceia pe care-i vezi că neglijează poruncile lui Dumnezeu. Se constată că aceştia sunt morţi pentru virtuţi şi trăiesc pentru patimi; că se bucură de propriile lor voinţe, dar sunt goliţi de bucuria dumnezeiască. Cu astfel de inşi să nu ai nici un fel de amestec, nici să stărui în a conversa cu ei, decât dacă doresc să-i întorci de la calea lor rătăcită. Altminteri, dacă nu eşti capabil, ocoleşte-i ca pe nişte duşmani vădiţi. Adesea un ou stricat compromite toată grămada şi o părticică de fiere schimbă în amărăciune toată dulceaţa (şi puţin preface toată frământătura). De un astfel de aluat şi Domnul te învaţă să fugi (Matei XVI, 6). Aici, prin aluat să înţelegi învăţătura oamenilor stricaţi la caracter. Ca formă exterioară, persoana de felul celei arătate mai sus îţi pare vestită şi de neam bun, îţi spune cuvinte plăcute, totuşi prefăcătoria inimii sale s-o deduci din consecinţa faptelor. Nu din vorbe, ci din fapte se vede dacă este om. În sfârşit, mulţi se grăbesc să-şi ascundă patimile şi să pară că sunt bărbaţi minunaţi, dar numai în anumite ocazii. Cum însă ei poartă de mult şarpele în sân, atinşi de muşcătura lui, se umflă şi astfel sunt daţi pe faţă înaintea tuturor, fiindcă nimic nu este acoperit care să nu se descopere (Matei X, 26).
(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 56-57)