Fericitul Iacov vindecă un animal ce fusese atins de deochi
Apoi a rupt nişte busuioc din grădina de alături, s-a dus mai jos, unde era un loc de închinare al Sfântului Dimitrie, şi-a făcut rugăciunea în genunchi, a luat untdelemn din candelă şi s-a întors la animalul care era pe moarte. A îngenuncheat, s-a rugat, l-a uns cu untdelemn şi l-a stropit cu busuiocul.
În anul în care au lăsat cortul şi au intrat în căsuţa cea joasă, au hrănit şi un porc care s-a făcut foarte mare. Deoarece Stavros Ţalikis lucra undeva cu ziua, a chemat pe copiii lui, pe Iacov şi pe Gheorghe, şi le-a spus ce să facă cu porcul.
Trebuia să-l ducă la Ţonka, un sat mai mare din apropiere. Se înţelesese cu casapul de acolo ca să-l taie şi să-l vândă la un preț care să nu-i păgubească pe nici unul.
În drum spre Ţonka, copiii au întâlnit un consătean de-al lor care, de îndată ce a văzut porcul cel bine hrănit, le-a spus: „Bre, unde duceţi scroafa aceasta care s-a făcut cât un măgar!?”
La aceste cuvinte, îndată animalul a căzut jos spumegând, pierzându-şi puterile şi fiind gata să moară. Consăteanul acela, care se ocupa cu descântecele, deochiase animalul. Copiii s-au înfricoşat.
Însă micul Iacov şi-a revenit repede şi, căutând în jurul lui, a găsit o cutie mică de conservă, pe care a umplut-o cu apă din uluc. Apoi a rupt nişte busuioc din grădina de alături, s-a dus mai jos unde era un loc de închinare al Sfântului Dimitrie, şi-a făcut rugăciunea în genunchi, a luat untdelemn din candelă şi s-a întors la animalul care era pe moarte. A îngenuncheat, s-a rugat, l-a uns cu untdelemn şi l-a stropit cu busuiocul. Peste puțină vreme scroafa se ridică şi o duseră la casap.
(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 41)
„Pantoful mi se lipise de asfalt! Puteam să merg ușor înapoi spre biserică, dar nu puteam să mă îndepărtez de ea!”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro