Cum să ne comportăm în Biserică? Trebuie să fim încordaţi şi concentraţi; să avem o tensiune, adică o atenţie foarte mare pentru ca să nu fim distraşi de lucruri superficiale şi de gânduri străine.

Când sufletul nostru e liber de patimi, firea noastră alterată prin căderea în păcat este readusă la frumuseţea ei originară. Dacă suntem după chipul lui Dumnezeu, revelaţiile devin fenomene normale. Calea creştinească înseamnă să-ţi umpli sufletul şi inima de cunoaşterea superioară a lui Dumnezeu.

Doar printr-o experienţă îndelungată, ce poate dura luni şi ani, putem dobândi, încetul cu încetul, o atitudine creştinească în rugăciune.

Fiţi nebuni, nebuni precum adevăraţii asceţi! De ce nebuni? Pentru că a fi creştin înseamnă a trăi pe două planuri în acelaşi timp: în prezent şi în viitor.

O repet: să ne sporim acum atenţia pentru zidirea vieţiii noastre.

Păstraţi toate acestea în conştiinţa voastră şi viaţa vă va fi plină de interes, nu doar în fiecare zi, ci în fiecare clipă.

Nu uitaţi aceste cuvinte. Dumnezeu v-a dat timp pentru a lucra la mântuirea voastră veşnică. Nu-l irosiţi!

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, pp. 62-63)