- Cum lucrăm, părinte, din inimă?

- Cu inima se simte, nu cu capul. Nu poţi simţi cu capul, cu el gândeşti; cu inima se simte. Când lucrezi cu voinţa, atunci nu lucrezi cu gândurile, ci cu inima. Trebuie să te antrenezi să faci din inimă fiecare lucru.

Când te rogi, roagă-te din inimă; când vorbeşti, vorbeşte din inimă; tot ce faci, fă din inimă. Trebuie să ai îndrumători duhovniceşti în această lucrare, căci spun Sfinţii Părinţi: inima şi mintea trebuie unite, simţirea inimii şi voinţa să fie una în inimă. Atunci se naşte rugăciunea în inimă.

Dar mintea noastră este rătăcitoare... Când eşti la serviciu, greutăţile şi nedreptatea sunt pretutindeni, iar tu iei aminte la asta şi nu ai pace lăuntrică. Când omul se deprinde să lucreze din inimă, să îi izvorască toate din inimă, atunci nu mai trebuie să se îmboldească, căci totul se săvârşeşte din inimă; voia şi simţirea sunt unite în inimă.

(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Pace şi bucurie în Duhul Sfânt, p. 187)