Vezi că fiece sămânţă dă naştere unui rod care este cu ea deopotrivă: din orz se face orzul, din grâu – grâul, din ovăz – ovăzul. Asemenea şi din cele însufleţite: din om se naşte omul, din lup – lupul, din urs – ursul, din mioară – mielul, din gâscă – gâsca.

Şi în rod se vede negreşit asemănarea cu sămânţa din care a ieşit. De pildă: lupul naşte un alt lup la fel de răpitor ca el, vulpea – o altă vulpe ce se aseamănă cu cea dintâi prin viclenie, porcul – un porc ce este deopotrivă cu el în lăcomie şi necurăţie.

Întocmai se petrece şi la naşterea duhovnicească, prin care se nasc de Sus creştinii. De vreme ce sunt născuţi de la Dumnezeu, trebuie negreşit să se ivească în ei rodul cel asemenea cu Domnul, din Care s-au născut duhovniceşte. Acestora li se cuvine ca în deprinderile lor să fie deopotrivă cu Tatăl lor Ceresc, din Care au luat naştere prin apă şi prin Duh: „să fie următori lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi” (Efeseni 5, 1); să fie sfinţi, căci El Sfânt este, după cum Însuşi ne zice: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16); să fie milostivi, iubitori, răbdători, blânzi, drepţi şi aşa mai departe. Căci fiii ce se nasc din sfântul, dreptul, milostivul, răbdătorul şi blândul Dumnezeu sunt şi ei asemenea Lui, întrucât deprinderile tatălui se sălăşluiesc şi în copiii lui.

Aşa, prin naşterea noastră cea după trup, suntem odrasle păcătoase ale lui Adam cel păcătos, ori cei ce sunt născuţi dintr-unul iubitor de prihănire, mândru, nemilostiv, necurat, nedrept, răutăcios şi mânios sunt cu el deopotrivă, iar noi, fiind copiii lui, îl întruchipăm pe tatăl nostru cel trupesc.

Însă cel ce s-a născut a doua oară din Dumnezeu Îl închipuie pe Domnul prin obiceiurile sale cele bune, ca pe Cel Care îi este Tată: „pentru că sămânţa Sa” – adică harul – „rămâne în el” (1 Ioan 3, 9) şi face roadele naşterii celei din nou, roadele dreptăţii, sfinţeniei, dragostei, milostivirii, răbdării, blândeţii şi toate celelalte. „Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă” (2 Corinteni 5, 17).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 135)