Grădinarul primăvara curăţă mai întâi pământul în întregime de toată iarba cea rea, apoi pe pământul curăţit seamănă plantele; însă iarba cea rea creşte iarăşi şi grădinarul trebuie aproape toată vara să plivească cu atenţie şi să cureţe plantele de iarbă de câteva ori, până când ele se întăresc cu desăvârşire. Trupul nostru este creat din acelaşi pământ şi, oricât s-ar strădui omul să se curăţească de patimi, patimile iarăşi cresc, precum iarba cea rea. Ne întoarcem iarăşi la grădina în care, dacă este îngrădită prost, caprele şi porcii intră şi vatămă plantele. Iar păsările pot zbura şi peste grădină. Grădinarul trebuie să urmărească toate acestea şi să păzească plantele. Iar creştinul trebuie să-şi păzească roadele duhovniceşti de păsările cele tainice, care se transformă uneori şi în alte vietăţi. Protopărintelui nostru i s-a spus: În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Gen. 3:19).

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Ne vorbesc stareţii de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2007, p. 18)