Nu te ruga cu vorbe meşteşugite, ci să spui din tot sufletul şi cu inimă smerită: miluieşte-mă, Doamne, după mare mila Ta! Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt!

Stând înaintea lui Dumnezeu la rugăciune, fii ca un stâlp nemişcat împotriva tuturor ademenirilor grijilor lumeşti. Dacă voieşti să îi înfăţişezi lui Dumnezeu inimă curată la rugăciune, să păzeşti nemânierea, înfrânarea şi curăţia trupului, că fără de acestea nu vei zidi inimă curată. Cel ce voieşte a-i înfăţişa lui Dumnezeu mintea curată şi nu se îndepărtează de grijile lumeşti asemenea este, celui care legându-şi strâns picioarele, încearcă să meargă cu grăbire. În rugăciune să nu spui vorbe multe, căci vameşul cu un singur cuvânt L-a plecat pe Dumnezeu spre milostivire. Să nu te rogi în chip meşteşugit, că Dumnezeu ascultă cu plăcere şi gângăvitul copiilor Săi. Fii râvnitor spre toată virtutea, şi mai ales spre rugăciune; şi stând înaintea lui Dumnezeu la rugăciune, taie gândurile străine. Fericit cel care stă înaintea Domnului la rugăciune, ca robul înaintea stăpânului!

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 36-37)