Când afirmăm pe Dumnezeu din lucruri, Îl cugetăm deodată cu ele, dar ca pe cauza făcătoare. Când însă negăm cu totul pe Dumnezeu pornind de la lucruri, nu-L cugetăm împreună cu ele nici în calitate de cauză, întrucât, la drept vorbind, nu are cu lucrurile nici o relaţie, în temeiul căreia ar trebui să cugetăm împreună ideile celor care sunt în relaţie. Aşadar teologul adevărat face din neştiinţa prin depăşire o poziţie de cunoaştere adevărată; el cunoaşte adică însuşirea lui Dumnezeu de a fi cu totul neînţeles.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Filocalia vol. III, Editura Apologeticum, 2005; p. 116)