Adevărul stă în sufletele luminate de cunoștința lui Dumnezeu

Dumnezeu nu privește fața din afară a celor zise sau făcute de noi, ci stările sufletelor și scopul pentru care facem ceva din cele văzute.

Adevărul nu stă în fețe, înfățișări și cuvinte, nici nu se odihnește Dumnezeu în acestea, ci în inimi înfrânte, în duh de smerenie și în suflete luminate de cunoștința lui Dumnezeu. Căci se întâmplă să vedem uneori pe cineva acoperindu-se în afară sub cuvinte și folosindu-se de vorbe smerite față de alții pentru a vâna lauda de la oameni, iar înăuntru e plin de viclenie și de răutate și de ținerea de minte a răului aproapelui; precum se întâmplă uneori să vedem pe cineva luptându-se în afară pentru dreptate prin cuvinte înalte de înțelepciune și ridicându-se împotriva minciunii sau a călcării legilor dumnezeiești, iar înăuntru e plin de cuviință, de smerenie și de dragoste față de aproapele. (…)

Dumnezeu nu privește fața din afară a celor zise sau făcute de noi, ci stările sufletelor și scopul pentru care facem ceva din cele văzute sau zicem ceva din cele cugetate, precum cei ce se deosebesc de cei ce vorbesc sau fac ceva, prin înțelegerea lor văd mai bine înțelesurile cuvintelor și sfârșiturile lucrurilor și-și fac judecăți fără greșeală despre ele. „Dar omul ca om caută la față; Dumnezeu însă vede în inimă” (I Regi 16, 7Psalmul 7, 10).

(Sfântul Simeon Noul TeologCele 300 de capete despre făptuire, II, 32-33, în Filocalia VI, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2004, p. 257-258)

De la același autor

Ultimele din categorie