Cei adevăraţi şi încercaţi nu se satură nici de verdeţuri şi de legume şi nu primesc să guste nici rădăcini de legume uscate, înainte de ceasul rânduit al hranei. Ba şi dorm pe jos, măcar că au trupul şi ochii slăbiţi de marea sleire a trupului.

Şi nici când se apropie clipa să iasă din trup, nu se lasă să fie biruiţi şi să cadă din voinţa întărită. Căci doresc şi voiesc să se silească pe ei pentru dragostea lui Dumnezeu şi aleg mai bine să se ostenească pentru virtute decât să aibă viaţa vremelnică şi toată tihna în ea.

Și când le vin ispitele, mai degrabă se veselesc şi se fac prin ele şi mai desăvârşiţi. Dar nici în ostenelile obositoare ce le au de răbdat nu şovăie în dragostea lui Hristos, ci până ce vor înceta din viaţă sunt gata să primească cu bărbăţie necazurile şi nu fug de ele, căci prin ele se fac desăvârşiţi.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, cuvântul LIV, în Filocalia, vol. X, p. 274)