„Urât lucru este să vorbească despre lucrurile duhovniceşti cei îndrăgostiţi de trup şi de pântece; e aşa cum desfrânata ar vorbi despre feciorie. Când trupul este tare bolnav, respinge mâncărurile grase şi se îngreţoşează de ele; la fel, mintea ocupată cu lucrurile lumeşti nu poate să se apropie de cercetarea celor dumnezeieşti. Focul nu se aprinde în lemne ude, şi căldura dumnezeiască nu se aprinde în inima iubitoare de tihnă. Desfrânata nu stăruie în iubirea faţă de un singur bărbat, şi sufletul legat de multe lucruri nu rămâne în învăţăturile dumnezeieşti. Precum cel ce nu vede cu ochii săi soarele nici nu poate descrie cuiva lumina lui numai din auz, nici nu simte lumina lui, tot aşa cel ce n-a gustat cu sufletul său din dulceaţa lucrurilor duhovniceşti.”

(Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 119)