În 1988, fiind încă ierodiacon şi slujind în una din bisericile eparhiei Nijegorodsk, simţeam puterea ajutorului minunat al Sfântului Nicolae.

Aceasta s-a întâmplat în săptămâna Patimilor, în Vinerea Mare. Toată săptămâna a fost încărcată cu treburi şi pregătirea pentru slujba Prohodului. Dormeam doar patru-cinci ore. Eram obosit peste măsură. Pe la ora zece seara, după ce am pregătit totul în altar, am intrat în chilie - la două noaptea începea Prohodul Domnului.

Din cauza oboselii, ochii mi se închideau de la sine. Am hotărât să nu mă culc, ca să nu adorm, ci să mă odihnesc puţin, în fotoliu. Nu aveam ceas, toată nădejdea era în ajutorul plăcutului lui Dumnezeu. L-am rugat: „Părinte Nicolae, grabnic ajutătorule, trezeşte-mă la timp!”. Cu aceste cuvinte am adormit imediat. În somn am auzit o voce blândă: „Fiule, trezeşte-te!” şi mi s-a părut că cineva mi-a atins uşor umărul.

Ieromonah Anastasie, satul Nikolo-Pestrovka, regiunea Penza

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2004, p. 127)