Nu poate exprima mintea omenească măcar în parte valoarea și foloasele Sfintei Liturghii. Domnul Iisus Hristos este de față în Sfântul Altar. Și dacă ar fi cu putință să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie. „Că Tu ești Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce sfințești și Cel ce ești sfințit, Hristoase, Dumnezeul nostru!” Iată o taină nepătrunsă de mintea omului: că Domnul Hristos împrumută preotului chipul, glasul și mișcarea; că, repet, El este Cel ce săvârșește Taina, dând omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogăția harului preoției, săvârșindu-se astfel marile prefaceri ale pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului, ca să-L avem văzut (prin credință) permanent cu noi, să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui. „Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi”. Iată deci, folosul cel mai desăvârșit: că având în toată ființa ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat și de temut pe tot drumul de mare răspundere al mântuirii tale și a semenilor tăi. La Sfânta Liturghie primești într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, asimilând tăria cea mare a creștinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru o viață în Hristos și lupta împotriva puterilor întunericului.  

(Părintele Arsenie Papacioc, Despre post și rugăciune, Editura Elena, Constanța, pp. 54-59)