Gândiţi-vă la toate greşelile de care aveţi a da socoteală şi, mai ales, să uitaţi nedreptăţile săvârşite de alţii vouă, iertaţi pe cei care v-au jignit, ca să aveţi dreptul ca înşivă să fiţi iertaţi şi să câştigaţi astfel, o uşurare a necazurilor voastre.

Vreţi să ştiţi ce mare bine este uitarea jignirilor şi că plăcut este aceasta Domnului, mai presus de toate? El pedepseşte chiar pe acei care se bucură de dreapta pedeapsă. Aşadar, nu se cade să călcam în picioare nici pe cei pedepsiţi de Dumnezeu şi nici pe cei care ne-au jignit. Nimic nu hrăneşte mai bine mila, ca iertarea jignirilor. Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a arătat ce are de făcut. I-a poruncit să caute de îndată pe cel, pe care l-a jignit, să părăsească chiar altarul ca să-l afle şi să nu se întoarcă la masa jertfei decât după ce s-a împăcat cu acela. Dar acesta nu-i temei ca să aşteptaţi să vină el, căci de faceţi aşa, aţi pierdut tot. Numai dacă ieşiţi să-l întâmpinaţi, Dumnezeu va pune înainte o răsplată nespusă.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 38)