Biserica din Feleac, având hramul Sfintei Parascheva, a fost ridicată în anul 1488, după tradiție, cu ajutorul moral și spiritual al marelui voievod al românilor Ștefan cel Mare și Sfânt. A păstrat în linii mari forma inițială, în ciuda unor amplificări efectuate cu ocazia restaurării din 1922. Partea veche a monumentului se compune dintr-o absidă poligonală decroșată și un naos boltit în cruce pe ogive. De o eleganță originală, bogat profilate, sunt cele două portaluri gotice, cel de vest în arc frânt, iar cel sudic dreptunghiular, mai puternic reliefat și mai articulat. Aceste tipuri de portaluri, frecvente în Transilvania secolului al XV-lea, sunt și o componentă a stilului moldovenesc, cristalizat în același veac și ilustrat prin bisericile de la Pătrăuți, Voroneț, Borzești, Războieni sau Neamț.

Demnă de Episcopia (devenită la sfârșitul secolului al XV-lea și Mitropolie) care a început să ființeze la Feleac „în zilele marelui crai Matia”, de obârșie românească, biserica, așa cum cerea tipicul lăcașurilor noastre de cult, a fost împodobită în interior cu pictură murală. Sub aspect stilistic, partea conservată până azi aparține secolului al XVIII-lea, faptul reflectând, probabil, o recopiere a creației mai vechi.