Mănăstirea Cașva este unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale de pe Valea Gurghiului. Aceasta era deja existentă în anul 1473, când starețul Simeon și călugării de la Mănăstirea Pângărați s-au refugiat aici din cauza invaziilor turcești, după înfrângerea lui Ștefan cel Mare la Războieni. Sfântul Simeon de la Pângărați și-a găsit sfârșitul la Mănăstirea Cașva.

Pe 6 decembrie 1761, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, o subunitate militară din armata generalului austriac Buccow a distrus complet mănăstirea. Ulterior, ca represalii pentru refuzul țăranilor de a-și schimba credința, întregul sat a fost incendiat, iar starețul mănăstirii, Părintele Isaia, a fost spânzurat.

Așezământul monahal a fost reînființat la inițiativa unui grup de credincioși din zonă. Pe 18 martie 1994 a fost așezată piatra de temelie a noului locaș, iar pe 26 decembrie 1995 a fost sfințit paraclisul din incinta mănăstirii.

Lucrările la biserică și la corpul de chilii au început în anul 1996. Noul locaș de rugăciune este construit în stil athonit, având formă de cruce și fiind realizat din piatră cioplită manual, cu o turlă unică în țară.

Astăzi, Mănăstirea „Toți Sfinții” de la Cașva găzduiește o obște de călugări și este condusă de părintele stareț Ilie Pop.