Fraţii noştri ţigani

Cuvinte duhovnicești

Fraţii noştri ţigani

Ţiganii, mai înainte de toate, sunt şi ei oameni, care au nevoie de ajutor. Nu trebuie să-i încurajăm, dar nici să-i lăsăm cu mâna în vânt. Poate veni chiar Hristos în chip de ţigan.

 - Cum să ne purtăm cu fraţii noştri ţigani?

- Nimeni nu-ţi zice să dai la ţigani. Să dai la săraci! Acesta este răspunsul. Dar, dacă dai fără să-ţi faci socoteala, s-ar putea întâmpla ca la o sută de inşi să te arzi cu unul cu care să fi greşit. Nu i-ai dat fiindcă era ţigan şi te-ai ars! Nu greşeşti dacă îi dai şi lui. Să nu laşi mâna întinsă, nici când îţi dă, nici când îţi cere! Nici când să dai, nici când primeşti!

Lângă Mănăstirea Slatina, într-un sat vecin, era un om care avea şapte copii şi nu-l primea nimeni prin fabrici pentru că trebuia să-i dea pentru fiecare copil alocaţie şi era mai mult decât leafa pe care o primea. Şi atunci i-am zis: „Măi frate, vino la noi în mănăstire şi faci o treabă pe aici şi pleci cu sacul plin în toată seara la copii!” îi dădeam foarte mult. Şi ştiţi ce spunea: „Părinte, să vă ajute Dumnezeu oriunde vă veţi întoarce cu faţa!” Dar atunci nu am dat nici o atenţie cuvintelor lui. Îi dădeam cu plăcere. Iar el spunea: „Dumnezeu să vă ajute ori încotro veţi merge!”

Mai târziu am căzut la închisoare cruntă. Şi acolo în închisoare, legat în lanţuri, într-o celulă, când mă cercetau, am început să mă gândesc unde o fi răsăritul! Mă gândeam să mă întorc cu faţa la răsărit, să mă închin, să mă rog lui Dumnezeu. Şi deodată mi-a venit în minte cuvintele lui Alexandru, că aşa îl chema, că Dumnezeu mă va ajuta oriunde mă voi întoarce cu faţa! Şi m-a cuprins un plâns! Uite ce-mi proorocea mie Alexandru, săracul!

Doamne Dumnezeule! Dar ştii ce am zis: „Doamne, scapă-mă de aici, că şi eu am fost atent cu cei săraci!” îndrăzneam la Dumnezeu. M-a scăpat, dar după şapte ani! După lanţuri grele şi după închisori!

Ţiganii, mai înainte de toate, sunt şi ei oameni, care au nevoie de ajutor. Nu trebuie să-i încurajăm, dar nici să-i lăsăm cu mâna în vânt. Poate veni chiar Hristos în chip de ţigan. Hristos mai repede Se îmbracă în haine de cerşetor decât în haine de boier. El a spus: „Cine dă, Mie îmi dă!” Ce, aştepţi să vină chiar Hristos?

- Eu mă gândeam cum să procedăm atunci când ei vin cu vicleşug la tine?

- Să dai, dragă, că dai în numele lui Hristos şi tu eşti câştigat. Mai liber eşti când i-ai dat. Ce atâtea socoteli pentru nimic? Ori de câte ori dai, nu greşeşti!

Noi discutăm acum cum să cucerim cerul, pentru că s-ar putea întâmpla să te închidă, să te lege cu lanţul de un picior cu un ţigan. Aşa se întâmpla, că n-aveau lanţuri şi ne legau pe unul de un picior şi pe altul de alt picior. Să vezi ce drăgălaş era ţiganul, băiete! Ce mai! Îi dai şi ai terminat! Dai mai puţin şi nu-ţi mai faci atâtea probleme. Doamne fereşte să fii tu în situaţia lui, să ceri! Sunt şi ţigani foarte bogaţi. Dar aceştia, care cer, sunt în situaţia unor amărâţi ce trăiesc din căpătat.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 44-46)

Citește despre: