Unul dintre cei mai mari dușmani ai tineretului este cel care ne afectează toate alegerile, vorbele și faptele noastre! El se numește frică și apare din puțina noastră credință.

Frica de moarte? Frica de sine? Frica de viață? Aceste temeri nu există, ci ni le creăm noi, prin imaginație. În cartea „Frații Karamazov”, Dostoievski ne vorbește despre frica de viață: „Să nu vă temeți de viață! Viața poate fi nespus de frumoasă, când faptele îți sunt bune și drepte”.

Doar de Dumnezeu trebuie să avem frică! Un om cu frică de Dumnezeu nu face avorturi, ci iubește copii, nu legalizează căsătoriile de același sex, ci promovează familia tradițională, nu pierde vremea în fărădelegi, ci face lucruri plăcute lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel zicea: „El dă celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frică, frica; și nimănui cu nimic nu-i rămâne dator, decât să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele”.

Credința nu se naște din frica de Dumnezeu, ci frica de Dumnezeu se naște din credință. Credința ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu, pentru că mai întâi trebuie să crezi în El și apoi să-ți fie frică, scara credinței începând cu frica de Dumnezeu și terminându-se cu dragostea de Dumnezeu.

Pentru a fi mădulare vii în Trupul lui Hristos, trebuie să ne lepădăm de frica lumească, pentru că cine are frică de Dumnezeu, nu are frică de nimic!