Adeseori v-am amintit de o lucrare temeinică şi atotcuprinzătoare care opreşte păcatul să pătrundă în mintea noastră şi să ne robească. Această sfântă lucrare, care, după toţi Sfinţii Părinţi, se numeşte „trezvia atenţiei” sau „paza minţii”, se naşte în noi din frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu se naşte în noi din credinţa în Dumnezeu, după cum zice dumnezeiescul Părinte Maxim Mărturisitorul: „Cel ce crede, se teme. Iar cel ce se teme, se trezeşte” (Filocalia, voi. 2, p. 37).

Cu adevărat, fraţii mei, fericit şi de trei ori fericit este omul care are frică de Dumnezeu. După mărturia Sfintei Scripturi, având frică de Dumnezeu, se abate tot omul de la rău (Proverbe 8, 13), Dumnezeiescul prooroc David, prin Duhul Sfînt, a numit frica de Dumnezeu începerea înţelepciunii şi înţelegere bună, zicând: începutul înţelepciunii este frica Domnului. Şi înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe dânsa (Psalm 110, 10; Proverbe 9, 10). Înţeleptul Solomon a arătat că ea este nu numai început al înţelepciunii, ci şi şcoală a ei, zicînd: Frica de Dumnezeu este şcoală a înţelepciunii (Proverbe 2, 1-5).

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Urcuș spre Înviere, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1992, pp. 242-243)